Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului. Papa: viaţa noastră nu sfârşete în nimic, ne aşteaptă iubirea infinită a lui Dumnezeu

(RV - 15 august 2012) „În Dumnezeu există spaţiu pentru om şi în om este spaţiu pentru Dumnezeu! iar când Maria este ridicată la Cer, „nu se duce pe o galaxie. A spus Benedict al XVI-lea la predica din timpul Liturghiei oficiate dimineaţa la ora 8, în biserica parohială Sfântul Toma de Villanuova din Castel Gandolfo în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului. Vorbind credincioşilor despre misterul Ridicării Sfintei Fecioare Maria cu trupul şi sufletul la cer a explicat că această dogmă de credinţă vrea să spună că trupul Maicii Domnului nu a cunoscut putreziciunea mormântului şi că după moarte „noi nu suntem destinaţi unui vid ci iubirii veşnice a lui Dumnezeu”.

Au concelebrat Sfânta Liturghie împreună cu Papa, fratele său, mons. Georg Ratzinger, secretarul de Stat, cardinalul Tarcisio Bertone, cardinalii Giuseppe Bertello şi Domenico Calcagno, prefectul şi regentul Casei Pontificale mons. James Harvey şi respectiv părintele Leonardo Sapienza, episcopul de Albano, mons. Marcello Semeraro şi parohul comunităţii din Castel Gandolfo, don Pietro Diletti.

Maria ne arată că viaţa noastră nu sfârşeşte în nimic, dar că ne aşteptă Dumnezeu, cu iubirea sa infinită. Maria "la capătul vieţii sale pământeşti, a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul în gloria cerească": astfel, la 1 noiembrie 1950, Venerabilul Pius al XII-lea a proclamat dogma Adormirii Maicii Domnului.

Un adevăr de credinţă - a explicat Benedict al XVI-lea - care ne arată că „în Dumnezeu există spaţiu pentru om". Iar Maria - a continuat - unindu-se cu Dumnezeu, "nu se îndepărtează de noi, nu merge într-o galaxie necunoscută", ci, mai degrabă, devine "foarte aproape de noi, de fiecare dintre noi". Inima sa devine mare:
• Maria, total unită cu Dumnezeu, are o inimă atât de mare încât întreaga creaţie poate intra în această inimă şi ex-voturile din toate părţile pământului dovedesc aceasta. Maria este apropiere, poate asculta, poate ajuta, este aproape de noi toţi ... şi are inima largă ca inima lui Dumnezeu.

În Dumnezeu, prin urmare, "este loc pentru om", dar şi "în om este loc pentru Dumnezeu":
• În noi există spaţiu pentru Dumnezeu şi această prezenţă a lui Dumnezeu în noi este atât de importantă pentru a ilumina lumea în tristeţea ei, în problemele sale, această prezenţă se realizează în credinţă: în credinţă deschidem uşile fiinţei noastre astfel ca Dumnezeu să intre în noi, astfel ca Dumnezeu să poată fi forţa care dă viaţă ... Deschizându-ne lui Dumnezeu, nu pierdem nimic. Dimpotrivă, viaţa noastră devine bogată şi mare. "

Papa aminteşte că astăzi circulă mai multe idei despre o lume mai bună pe care omenirea ar trebui să o aştepte şi care ar fi speranţa sa:
• Dacă şi când vine această lume mai bună, nu ştim, nu ştiu. Sigur este o lume care se îndepărtează de Dumnezeu şi nu devine mai bună, dar mai rea. Doar prezenţa lui Dumnezeu poate garanta şi o lume bună. "

Dar creştinii au o "speranţă fermă":
• Dumnezeu ne aşteaptă, ne aşteaptă, nu mergem în gol, suntem aşteptaţi. Dumnezeu ne aşteaptă şi găsim, mergând în lumea cealaltă, bunătatea Mamei, îi găsim pe ai noştri, găsim iubirea veşnică. Dumnezeu ne aşteaptă: aceasta este marea noastră bucurie şi marea speranţă care se naşte din această sărbătoare.

Maria - a încheiat Papa - "este bucuria vieţii noastre", este "mângâierea şi speranţa" pentru pelerinajul nostru pământesc:
• Să ne încredinţăm mijlocirii ei materne, pentru ca să ne obţină de la Domnul de a ne a întări credinţa în viaţa veşnică; să ne ajute să trăim bine timpul pe care Dumnezeu ni-l oferă cu speranţă. O speranţă creştină, care nu este doar nostalgie pentru Cer, ci dorinţa vie şi activă a lui Dumnezeu aici, în lume, dorinţa lui Dumnezeu, care ne face pelerini neobosiţi, alimentând în noi curajul şi puterea credinţei, care în acelaşi timp este curaj şi forţă de iubire.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci