Vatican, scurgere de documente confidenţiale: două persoane trimise în judecată. Pr. Lombardi: Papa respectă munca magistraturii vaticane

(RV - 13 august 2012) Au fost publicate luni 13 august rechizitoriul şi hotărârea cu privire la scurgerea de documente confidenţiale în Vatican. Judecătorul de instrucţie Piero Antonio Bonnet, acceptând cererile promotorului de justiţie Nicola Picardi, a trimis în judecată două persoane: Paolo Gabriele, asistent de cameră al lui Benedict al XVI-lea, acuzat de furt mare, şi Claudio Sciarpelletti, funcţionar la Secretariatul de Stat, acuzat de complicitate.

Există, deci, două persoane trimise în judecată pentru scurgere de documente vaticane rezervate. În afară de Paolo Gabriele, încă sub arest la domiciliu, este şi Claudio Sciarpelletti, 48 de ani, tehnician informatic, funcţionar la Secretariatul de Stat, arestat la 25 mai iar apoi, a doua zi, pus în libertate provizorie pe cauţiune cu obligaţia de a respecta anumite cerinţe. Sciarpelletti a avut numeroase contacte cu Gabriele şi într-un sertar al biroului său a fost găsit un plic cu material publicat de jurnalistul Gianluigi Nuzzi. Rolul său este, totuşi, marginal şi va fi judecat pentru complicitate.

Paolo Gabriele - după ce a negat totul în timpul unei reuniuni a Familiei pontificale, în special răspunzând la o întrebare specifică a secretarului Papei, mons. Georg Gänswein - a mărturisit, în timpul interogatoriilor ulterioare că a furnizat materialul lui Nuzzi, dar fără a primi bani sau alte beneficii. El şi-a justificat acţiunea, despre care ştia că este ilicită, prin faptul de a considera că Pontiful nu este informat în mod corect în faţa răului şi a corupţiei pe care el le vedea în Biserică: eram sigur - a afirmat - că "un şoc chiar şi mediatic, ar putea să fie salutar pentru a readuce Biserică la calea cea bună". În special, se simţea un infiltrat, un agent al Duhului Sfânt.

În timpul percheziţiilor la domiciliul acestuia au fost găsite nu numai documente confidenţiale în număr mare, dar şi un cec bancar de o sută de mii de euro pe numele Papei pentru operele sale de caritate şi provenind de la Universitatea Catolică „San Antonio din Guadalupe”, o pepită, presupusă, de aur, destinată tot Papei, şi o traducere a Eneidei îngrijită de Annibal Caro tipărită la Veneţia in 1581, şi aceasta fiind un cadou pentru Papa.

Gabriele a fost supus la două evaluări psihiatrice care au dat rezultate opuse cu privire la libertatea sa de consimţământ. Prima a fost condusă de prof. Roberto Tatarelli de la Universitatea La Sapienza din Roma, care crede că tulburările psihice rezultate din evaluări nu abolesc conştiinţa şi libertatea propriilor acţiuni din partea suspectului, şi a doua condusă de către prof. Tonino Cantelmi de la Universitatea Pontificală Gregoriana, care crede contrariul. Atât Picardi cât şi Bonnet au considerat plauzibilă prima evaluare.

În special, prof. Tatarelli spune că Gabriele "suferă de ideaţie paranoidă cu un fundal de persecuţie": personalitatea lui - subliniază - este fragilă şi nesigură, şi "este caracterizată printr-o nevoie profundă de a primi atenţie şi afecţiune de la alţii" şi, astfel, poate fi supus la manipulări. Cu toate acestea - potrivit profesorului Tatarelli - aceste condiţii nu constituie "o tulburare a minţii în stare să elimine conştiinţa şi libertatea actelor sale". Pentru prof. Cantelmi personalitatea lui Gabriele "suferă de o identitate incompletă şi instabilă, de sugestibilitate, de sentimente de grandoare, de rigiditate morală alterată cu un concept personal de justiţie, precum şi de o nevoie intensă de a fi apreciat şi stimat". Potrivit prof. Cantelmi "deformarea proceselor de gândire ale lui Gabriele", conduce la o incapacitate de a înţelege şi de a voi. Dar această evaluare nu a fost împărtăşită de către judecătorii Bonnet şi Picardi: în consecinţă, trimiterea în judecată a lui Paolo Gabriele.

Printre diferiţii martori a fost audiat de către instanţele judecătoreşti şi părintele spiritual al lui Gabriele, care a confirmat - după cum spusese cel anchetat - că a primit de la el copii de documente confidenţiale. Preotul a afirmat că le-a ars, deoarece ştia că "erau rezultatul unei activităţi nelegitime şi necinstite" şi se temea că "se putea face uz de ele la fel de nelegitim şi de necinstit".

Piero Bonnet, la rândul său, a subliniat că "investigaţiile, care nu au adus încă lumina completă asupra tuturor acţiunilor detaliate şi complicate care fac obiectul complex al acestei instrucţii, s-au dislocat în diferite direcţii", şi ca atare a ordonat "închiderea parţială a anchetei”.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci