Împărţiţi pâinea cu fraţii în nevoie. Apel al Papei la rugăciunea „Îngerul Domnului”,
pentru populaţiile lovite de inundaţii în Filipine şi China, şi de cutremur în Iran
(RV - 12 august 2012) Papa la rugăciunea „Angelus” duminică la Castel
Gandolfo, după ce a comentat Evanghelia Liturghiei, despre pâinea coborâtă
din cer, a lansat un apel din inimă în favoarea populaţiilor sinistrate
de inundaţii în Filipine şi în Republica Populară Chineză, şi a celor lovite
de cutremur în Iran. Imaginile care sosesc din Asia sunt dramatice: zeci de
morţi în Filipine şi în China lovite de ploi torenţiale timp de două săptămâni. Uriaşe
sunt pagubele materiale, mii de persoane evacuate. Şi mai grav este bilanţul cutremurului
de pământ care a devastat nord-vestul Iranului. Iată apelul Papei Benedict al XVI-lea: •
Vă invit să vă uniţi în rugăciunea mea pentru toţi cei
care şi-au pierdut viaţaşi pentru toate persoanele încercate
de calamităţi atât de devastatoare. Să nu le lipsească
acestor fraţi solidaritatea noastră şi sprijinul nostru.
Apelul
este în strânsă legătură cu cateheza Papei în care a comentat discursul lui Isus ţinut
la Cafarnaum despre pâinea cea vie coborâtă din cer. „Mâncată cu credinţă - subliniază
Pontiful - această pâine ne transformă viaţa şi ne încurajează să împărţim” ceea ce
avem „cu fraţii şi surorile noastre cărora le este foame de mâncare materială şi spirituală
şi mai ales de iubire şi de speranţă”. A se îndoi că Isus este pâinea vieţii, înseamnă
a se opune lui Dumnezeu.
Dar să-l ascultăm pe Papa Benedict: •
Iubiţi fraţi şi surori!Lectura capitolului al VI-lea din
Evanghelia după Ioan, care ne însoţeşte în aceste duminici la Sfânta Liturghie, ne-a
condus să reflectăm asupra înmulţirii miraculoase, în care cinci pâini de orz şi doi
peşti au fost de ajuns pentru a hrăni o mulţime de cinci mii de oameni, şi asupra
invitaţiei pe care Isus o adresează celor pe care îi săturase, de a se îngriji să-şi
procure mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică. • Isus vrea să-i
ajute să înţeleagă sensul profund al miracolului pe care l-a
săvârşit: potolind foamea fizică în mod miraculos, îi
dispune să primească anunţul că el este pâinea coborâtă
din cer (Cf In 6,41), care satură în mod definitiv.
Şi poporul evreu, în timpul lungii călătorii prin pustiu, mâncase o pâine
coborâtă din cer, mana, care l-a menţinut în viaţă până la sosirea în ţara promisă.
Acum, Isus vorbeşte despre sine ca despre adevărata pâine coborâtă din cer, capabilă
să menţină în viaţă nu pentru un moment sau pentru o porţiune de drum, dar pentru
totdeauna. • El este hrana care dă viaţa veşnică, pentru că este
Fiul unul-născut al lui Dumnezeu, care este în sânul Tatălui, venit să dea
omului viaţa în plinătate, pentru a-l introduce pe om în însăşi
viaţa lui Dumnezeu.
În gândirea ebraică era clar că adevărata pâine
din cer, care îl nutrea pe Israel, era Legea, cuvântul lui Dumnezeu. Poporul lui Israel
recunoştea în mod clar că Torah era darul fundamental şi durabil al lui Moise şi că
elementul fundamental care îl distingea de celelalte popoare consista în a cunoaşte
voinţa lui Dumnezeu şi, prin urmare, calea dreaptă a vieţii. • Acum
Isus, manifestându-se ca pâinea din cer, mărturiseşte că este Cuvântul
lui Dumnezeu întrupat, prin care omul poate face din voinţa lui Dumnezeu
mâncarea sa (Cf In 4,34), care îi orientează şi susţine existenţa.
Deci,
a pune la îndoială divinitatea lui Isus, cum fac iudeii din pasajul evanghelic de
astăzi, înseamnă a se opune lucrării lui Dumnezeu. Ei de fapt spun: este fiul lui
Iosif! Îi cunoaştem pe tatăl şi pe mama lui! (Cf In 6,42). Ei nu merg dincolo
de originile sale pământeşti, şi de aceea refuză să-l accepte ca Cuvântul lui Dumnezeu
făcut trup. Sf. Augustin comentează: „erau departe de acea pâine cerească, şi erau
incapabili să simtă foame de ea. Aveau gura inimii bolnavă (…). În fapt, această
pâine cere foamea omului interior" (Omilie la Evanghelia lui Ioan 26,1). •
Trebuie să ne întrebăm dacă noi simţim într-adevăr această foame, foame de Cuvântul
lui Dumnezeu, foamea de a cunoaşte adevăratul sens al vieţii.
Numai cine este atras de Dumnezeu Tatăl, cine îl ascultă şi se
lasă să fie instruit de către el poate crede în Isus, îl poate întâlni
şi se poate nutri din el, şi astfel găsi adevărata viaţă,
drumul vieţii, dreptatea, adevărul şi iubirea.
Sf. Augustin adaugă: "Domnul…afirmă
că este pâinea care coboară din cer, îndemnându-ne să credem în el. A mânca pâinea
cea vie, de fapt, înseamnă a crede în el. Cine crede, mănâncă; în mod invizibil este
săturat, aşa cum la fel de invizibil se renaşte. El se renaşte lăuntric, în lăuntrul
său devine un om nou" (ibidem). • Invocând-o pe Maria Preasfântă,
să-i cerem să ne călăuzească la întâlnirea cu Isus pentru
ca prietenia noastră cu el să fie din ce în ce
mai intensă; să-i cerem să neintroducă în deplina comuniune de iubire
cu fiul ei, pâinea cea vie coborâtădin cer, astfel încât
să fim reînnoiţi de el înlăuntrul nostru.
Ca
de obicei în sezonul de vară, de la Castel Gandoflo, primiţi, stimaţi ascultători,
şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea pentru
recitarea rugăciuni „Angelus - Îngerul Domnului”, duminică 12 august, binecuvântare
ce ajunge astfel la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.