Mesaj al cardinalului Piacenza către preoţii din Ecuador

(RV - 10 august 2012) Trăiţi vocaţia preoţească ca o alegere de urmare radicală a lui Cristos, ştiind că ea este o angajare totală şi definitivă a propriei vieţi pentru el şi pentru proclamarea fidelă a Cuvântului său. Acesta este îndemnul conţinut în mesajul pe care cardinalul Mauro Piacenza, prefect al Congregaţiei pentru Cler l-a trimis preoţilor diecezani din Ecuador, reuniţi până joi 9 august la Quito, pentru a V-a lor Adunare Naţională. "Domnul - se citeşte în text - v-a chemat să fiţi păstori şi este esenţial să nu uităm că a fi învestiţi cu o această mare responsabilitate nu poate depinde de meritul individual", deoarece "este vorba de un dar absolut gratuit, de a trăi în persoana adevăratului şi unicului Păstor care este Cristos, care ne iubeşte şi cere ca noi să-l imităm.

Dintre cele trei funcţii de bază ale preoţiei ministeriale, mesajul aminteşte în primul mesaj aminteşte munus sanctificandi, exercitarea fidelă a funcţiei de a sfinţi prin celebrarea sacramentelor. Este vorba, subliniază, de o funcţie ce "trebuie să angajeze, aproape să ne consume cele mai bune energii apostolice". Ea "nu este străină de misiune," pentru că "lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu se realizează tocmai prin sfinţirea poporului său" un adevăr, astăzi, "prea adesea trecut cu vederea din greşeală".

Nu mai puţin important este ministerul Cuvântului, care este o parte esenţială a munus docendi a puterii de a învăţa primită de la Duhul Sfânt, prin sacramentul Ordinul sacru. "Noua evanghelizare - spune cardinalul Piacenza - invită pe toţi la un angajament reînnoit continuu la apostolat şi propovăduire". Mandatul Domnului încredinţat apostolilor este în acest sens, explicit şi fără echivoc: "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la toată făptura" (Mt 16, 15-16).

Un alt angajament fundamental asumat de către preot este, în sfârşit, cel al fidelităţii faţă de episcopul propriu: „Deşi nefiind legat printr-un vot solemn de ascultare, preotul hirotonit face promisiunea de ’respect şi ascultare filială" faţă de ordinariul propriu şi succesorii săi. Într-o epocă precum cea a noastră, marcată de relativism şi de diferite forme de liberalism - observă cardinalul Piacenza - această promisiune de fidelitate apare tot mai mult de neînţeles pentru mentalitatea de astăzi dominantă" care o vede "a o diminuare - diminutio - a demnităţii şi libertăţii umane, ca un anacronism tipic al unei societăţi incapabile de emancipare autentică". Dar "noi, cei care trăim ascultarea autentică, ştim că nu este aşa: ascultarea în Biserică nu este niciodată contrară demnităţii şi respectului persoanei, nu ar trebui să fie considerată ca un ultraj sustragere de responsabilitate sau o alienare". Din contra - încheie mesajul, înseamnă "putinţa de a sta în adevărul care este Cristos, prezent şi activ în trupul său viu care este Biserica”.


rv/A. Lucaci