Schimbarea la Faţă a Domnului Nostru Isus Cristos, pregustare a venirii lui Cristos în glorie, după scandalul Crucii

(RV 5 august 2012) E sărbătoare, sărbătoarea domească a Schimbării la faţă a lui Isus pe muntele Tabor. Se spune despre un om că ochii îi strălucesc de înţelepciune sau bunătate, sau că persoana lui exercită o fascinaţie irezistibilă. Despre Isus, trei ucenici au putut mărturisi: "În el strălucea slava lui Dumnezeu" (lectura a II-a). Miraculosul în schimbarea la faţă este că un om cu un trup ca al nostru răspândeşte o lumină divină (lectura I). Această luare în stăpânire a trupului şi a întregii umanităţi a lui Isus de către slava luminoasă a lui Dumnezeu Tatăl se va realiza la Înviere, a cărei prevestire este schimbarea la faţă. Un astfel de destin are de ce să minuneze şi explică de ce Petru încearcă să rămână în această contemplare (Evanghelia, anul B). Totuşi, acest eveniment nu este un punct terminal ci o etapă pe calea ce duce la angajarea absolută, aceea a Crucii.
Învaţă Catehismul Bisericii Catolice la n.554-556:
Într-adevăr, începând din ziua în care Petru a mărturisit că Isus este Cristos, Fiul Dumnezeului celui Viu, Învăţătorul "a început să le arate ucenicilor săi că El trebuia să meargă la Ierusalim şi acolo să sufere (...), să fie dat morţii şi a treia zi să învie" (Mt 16,21). Petru refuză această înştiinţare iar ceilalţi nici măcar nu o înţeleg. În contextul acesta se situează episodul misterios al Schimbării la Faţă a lui Isus, pe un munte înalt, în faţa a trei martori aleşi de El: Petru, Iacob şi Ioan. Faţa şi veşmintele lui Isus străfulgeră de lumină, Moise şi Ilie se arată "vorbindu-i despre plecarea sa pe care urma să o săvârşească la Ierusalim" (Lc 9,31). Un nor îl acoperă şi un glas din cer rosteşte: "Acesta este Fiul meu, pe care l-am ales. Pe El să-l ascultaţi!" (Lc 9, 35).
Timp de o clipă Isus îşi arată gloria divină, confirmând astfel mărturisirea lui Petru. El arată şi că, pentru "a intra în gloria sa" (Lc 24, 26), trebuie să treacă prin Cruce la Ierusalim. Moise şi Ilie contemplaseră Gloria lui Dumnezeu pe munte; Legea şi Profeţii vestiseră suferinţele lui Mesia. Patima lui Isus este într-adevăr voinţa lui Dumnezeu: Fiul lucrează ca slujitor al lui Dumnezeu. Norul arată prezenţa Sfântului Duh. Tota Trinitas apparuit: Pater in voce, Filius in homine, Spiritus in nube clara – spune Sfântul Toma de Aquino – Toată Treimea s-a arătat: Tatăl în glas, Fiul în om, Duhul în norul luminos. Iar condacul Schimbării la Faţă din liturgia bizantină adaugă: "Schimbatu-te-ai la faţă pe munte, Cristoase Dumnezeule, şi ucenicii tăi, pe cât puteau cuprinde, au văzut mărirea ta: ca atunci când te vor vedea răstignit, să înţeleagă că Patima ta era de bunăvoie şi să vestească lumii că tu eşti cu adevărat raza Tatălui".

În pragul vieţii sale publice, Botezul. În pragul Paştelui, Schimbarea la Faţă. Afirmă Sf. Toma de Aquino: prin botezul lui Isus declaratum fuit mysterium primae generationis - "s-a arătat misterul primei renaşteri": Botezul nostru. Schimbarea la Faţă este sacramentum secundae generationis - sacramentul celei de a doua renaşteri, învierea noastră. Încă de acum participăm la Învierea Domnului prin Duhul Sfânt care lucrează în Sacramentele Trupului lui Cristos. Schimbarea la faţă ne dă o pregustare a venirii lui Cristos în glorie "care va transforma trupul smereniei noastre făcându-l asemenea cu trupul măririi sale" (Fil 3,21). Dar ea ne aminteşte şi că "trebuie să trecem prin multe strâmtorări ca să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu" (Fap 14,22).
"Aceasta", comentează Sfântul Augustin, "Petru n-o înţelesese când dorea să trăiască lângă Cristos pe munte. Ţi-a pregătit aceasta, Petre, pentru după moarte. Dar acum îţi spune: coboară ca să trudeşti pe pământ, ca să slujeşti pe pământ, ca să fii dispreţuit, răstignit pe pământ. Viaţa coboară ca să fie ucisă, Pâinea ca să sufere de foame, Calea coboară ca să trudească pe cale, Izvorul coboară ca să înseteze, iar tu, te împotriveşti suferinţei?".
Isus Cristos - spune prefaţa solemnităţii - după ce le-a prevestit ucenicilor moartea sa - le-a dezvăluit pe muntele sfânt strălucirea sa dumnezeiască, arătându-le, şi din mărturia legii şi a profeţilor, că prin pătimire se ajunge la slava învierii.
"Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea". Acest glas, venit din cer, l-am auzit noi înşine, când eram cu el pe muntele cel sfânt: spune Sfântul Petru în a doua sa Scrisoare capitolul 1, 17-19. ^"Astfel, este întărit pentru noi cuvântul profeţilor, iar voi faceţi bine că vă îndreptaţi atenţia asupra lui ca spre o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va face ziuă şi va străluci în inimile voastre luceafărul de dimineaţă.
Şi atunci, spune Sfântul Ioan, "Când se va arăta Cristos, vom fi asemenea Lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este" (Cf 1In 3,2).

Aici serviciul audio:
rv/A. Lucaci