Papa la „Angelus”: orizontul vieţii să nu fie doar cel al preocupărilor materiale; Isus vorbeşte despre mâncarea cea nepieritoare (text)

(RV - 5 august 2012) Iubiţi fraţi şi surori, în Liturgia Cuvântului din această duminică continuă lectura capitolului 6 al Evangheliei lui Ioan. Suntem în sinagogă la Cafarnaum unde Isus ţine cunoscutul său discurs după înmulţirea pâinilor. Lumea a încercat să-l facă rege, dar Isus s-a retras, mai întâi pe de munte şi apoi la Cafarnaum. Nevăzându-l, a început să-l caute, a urcat în bărci pentru a ajunge pe malul celălalt al lacului şi, în sfârşit l-a găsit. Dar Isus ştia bine motivul pentru care atât de mult entuziasm în a-l urma şi chiar o spune clar: „voi mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, - pentru că inima vi s-a impresionat - ci pentru că aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat” (v.26). Isus vrea să ajute lumea să meargă dincolo de satisfacerea imediată a nevoilor lor materiale, deşi importante. El vrea să deschidă spre un orizont al existenţei care nu este pur şi simplu cel al preocupărilor zilnice de a manca, de a se îmbrăca, de a face carieră. Isus vorbeşte despre o altă mâncare care nu piere, că este important a o căuta şi primi. El spune: „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului”(v.27).

Mulţimea nu înţelege, crede că Isus cere respectarea unor precepte, în scopul de a obţine continuarea acelui miracol, şi întreabă: "Ce trebuie să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?" (v. 28). Răspunsul lui Isus este clar: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în acela pe care l-a trimis el" (v.29).

Centrul existenţei, ceea ce dă sens şi speranţă fermă drumului adesea anevoios al vieţii, este credinţa în Isus, este întâlnirea cu Cristos. Şi noi întrebăm: "ce trebuie să facem ca să avem viaţa veşnică?" Şi Isus ne zice: "credeţi în mine". Credinţa este lucrul fundamental. Nu este vorba aici de a urma o idee, un proiect, ci de a-l întâlni pe Isus ca o Persoană vie, de a se lăsa implicat total de El şi de Evanghelia lui. Isus invită permanent la a nu se opri la orizontul uman şi la a se deschide spre orizontul lui Dumnezeu, spre orizontul credinţei. El cere o singură lucrare: să accepte planul lui Dumnezeu, adică "a crede în acela pe care el l-a trimis" (v. 29). Moise îi dăduse lui Israel mana, pâinea din cer, cu care Dumnezeu însuşi hrănise poporul. Isus nu dă ceva, se dăruieşte pe Sine însuşi: El este "pâinea cea adevărată, care s-a pogorât din cer", el, Cuvântul cel viu al Tatălui; în întâlnirea cu el noi îl întâlnim pe Dumnezeul cel viu.

"Ce trebuie să facem pentru a săvârşi lucrările lui Dumnezeu?" (v. 28), întreabă mulţimea, gata să acţioneze, pentru ca minunea pâinii să continue. Dar Isus, adevărata pâine a vieţii, care satisface foamea noastră de sens, de adevăr, nu se poate "câştiga" cu munca umană; vine la noi doar ca dar al lui Dumnezeu, ca lucrare a lui Dumnezeu pe care să trebuie să o cerem şi să o primim.

Dragi prieteni, în zilele încărcate cu griji şi probleme, dar şi în cele de odihnă şi de relaxare, Domnul ne invită să nu uităm că, dacă e necesar să ne preocupăm pentru pâinea materială şi să refacem puterile, chiar mai fundamental este a face să crească relaţia cu El, să ne întărim credinţa în El, care este "pâinea vieţii", care umple dorinţa noastră pentru adevăr şi iubire. Fecioara Maria, în ziua când comemorăm dedicarea Bazilicii Santa Maria Maggiore din Roma, să ne susţină în drumul de credinţă.

rv/A. Lucaci