Benedict al XVI-lea la audienţa generală în cateheză despre rugăciune plecând de la Sf. Alfons: "Cine se roagă se mântuieşte, cine nu se roagă se osândeşte"

(RV - 1 august 2012) Benedict al XVI-lea a reluat miercuri audienţele generale, suspendate în luna iulie. Papa s-a adresat credincioşilor din Piaţa din faţa Palatului Apostolic de la Castel Gandolfo într-un climat sărbătoresc. În comemorarea liturgică a Sfântului Alfons Maria de Ligouri, Pontiful s-a oprit la valoarea rugăciunii în viaţa şi operele Sfântului fondator al Congregaţiei Preasfântului Răscumpărător, ai cărei membri sunt cunoscuţi cu numele de Părinţii Redemptorişti. În orice situaţie de viaţă, a spus Papa, „nu ne putem lipsi de rugăciune”.

Piaţa este desigur mai liniştită, dar entuziasmul şi afecţiunea nu par mai reduse. Piaţa Libertăţii din Castel Gandolfo este ca Piaţa San Pietro din Vatican. Şi aici, în orăşelul de lângă Roma, în zona numită Castelli Romani, pe malul Lacului Albano, Benedict al XVI-lea întâlneşte pelerinii proveniţi din toată lumea şi continuă ciclul de cateheze dedicat rugăciunii. Şi Pontiful pleacă de la comemorarea Sfântului Alfons, episcop şi învăţător al Bisericii, patron al studioşilor de teologe morală şi al duhovnicilor. Este unul dintre cei mai populari sfinţi din secolul al XVIII-lea datorită stilului său simplu şi direct şi învăţăturii sale despre sacramentul Pocăinţei.

Într-o perioadă de mare rigorism, rod al influenţei janseniste, el recomanda duhovnicilor să administreze sacramentul Spovezii manifestând îmbrăţişarea cu bucurie a lui Dumnezeu Tatăl care în milostivirea sa infinită nu oboseşte niciodată să-l primească pe fiul căit.

Celebrarea de astăzi ne dă posibilitatea de a ne opri la învăţăturile Sf. Alfons cu privire la rugăciune, cât se poate de preţioase şi pline de suflu spiritual. Datează din 1759 tratatul său „De magno Orationis medio - Despre marele mijloc al Rugăciunii", pe care el îl considera cel mai util dintre toate scrierile sale. De fapt, descrie rugăciunea ca "mijlocul necesar şi sigur pentru a obţine mântuirea şi toate harurile de care avem nevoie pentru a o dobândi" (Introducere). În această frază este sintetizat modul alfonsian de a înţelege rugăciunea.
• Înainte de toate, spunând că este un mijloc, ne reaminteşte scopul de atins: Dumnezeu ne-a creat să iubim, pentru a ne putea da viaţa în plinătate, dar această ţintă, viaţa în plinătate din cauza păcatului, ca să spunem aşa, s-a îndepărtat, o ştim cu toţii, şi numai harul lui Dumnezeu o poate face accesibilă.

Pentru a explica acest adevăr de bază şi a arăta clar în mod imediat cât este de real pentru om riscul de a se pierde, Sfânt Alfons a inventat o maximă celebră care spune foarte simplu: "Cine se roagă se mântuieşte, cine nu se roagă se osândeşte!". Comentând această frază lapidară, adăuga: "A se mântui fără a se ruga este foarte dificil, mai mult chiar, imposibil ... dar rugându-se, mântuirea este lucru sigur şi foarte uşor” (II, Concluzie). Şi tot el spune: "Dacă nu ne rugăm pentru noi nu există nici o scuză, pentru că harul de a se ruga este dat tuturor...dacă nu ne vom mântui, toată vina va fi a noastră, deoarece nu ne-am rugat" (ibid.).
• Spunând deci că rugăciunea este o condiţie necesară, Sf. Alfons voia să înţeleagă faptul că, în orice situaţie de viaţă nu ne putem lipsi de rugăciune, mai ales în momentul încercării şi în dificultăţi. Mereu trebuie să batem cu încredere la uşa Domnului, ştiind că în toate el se îngrijeşte de fiii săi, adică de noi.
Pentru aceasta, suntem invitaţi să nu ne temem de a recurge la el şi a-i prezenta cu încredere cererile noastre, în certitudinea de a obţine ceea ce avem nevoie.

Dragi prieteni, aceasta este chestiunea centrală: ce este cu adevărat necesar în viaţa mea? Răspundem cu Sf. Alfons: "Sănătatea şi toate harurile de care e nevoie pentru aceasta” (ibid.), desigur înţelegând nu numai sănătatea trupului, dar înaintea de toate şi a sufletului, pe care Isus ne-o dă.
• Mai mult decât orice altceva avem nevoie de prezenţa sa eliberatoare care face într-adevăr pe deplin umană, şi de aceea plină de bucurie, existenţa noastră. Şi numai prin rugăciune îl putem primi pe el, harul său, care, iluminându-ne în orice situaţie, ne face să discernem adevăratul bine, întărindu-ne, face eficientă şi voinţa noastră, adică o face capabilă să pună în aplicare binele cunoscut.

Adeseori recunoaştem binele, dar noi nu suntem capabili să-l facem. Prin rugăciune, reuşim. Ucenicul Domnului ştie că este întotdeauna expus la ispită şi nu omite să ceară ajutor de la Dumnezeu în rugăciune, pentru a o învinge.

Sf. Alfons aduce exemplul Sf. Filip Neri, foarte interesant, care "din primul moment când se trezea dimineaţa, spunea lui Dumnezeu:" Doamne, ţineţi mâinile peste Filip, pentru că altfel, Filip te trădează" (III, 3). Mare realist, cere lui Dumnezeu să ţină mâna deasupra lui.
• Şi noi, conştienţi de slăbiciunea noastră, trebuie să cerem ajutorul lui Dumnezeu, cu smerenie, bazându-se pe bogăţia milostivirii sale. Într-un alt pasaj Sf. Alfons spune: "Suntem toţi săraci în toate, dar dacă cerem, ne rugăm, atunci nu mai suntem săraci. Dacă noi suntem săraci, Dumnezeu este bogat" (II, 4). Şi, pe urmele Sf. Augustin, invită pe fiecare creştin să nu-i fie frică de a-şi procura de la Dumnezeu, prin rugăciuni, acea forţă pe care nu o are şi care îi este necesară pentru a face binele, în certitudinea că Domnul nu neagă ajutorul său celui care se roagă cu smerenie (Cf III, 3).
• Dragi prieteni, Sf. Alfons ne aminteşte că relaţia cu Dumnezeu este esenţială în viaţa noastră: fără relaţia lui Dumnezeu lipseşte legătura iar relaţia cu Dumnezeu se realizează în a vorbi cu Dumnezeu, în rugăciunea personală zilnică şi prin participarea la Sfintele Sacramente, şi astfel această relaţie poate creşte în noi, putem creşte în noi prezenţa divină, care orientează drumul nostru, îl luminează şi îl face sigur şi senin, chiar în mijlocul dificultăţilor şi pericolelor.
Mulţumesc.

La terminarea audienţei generale, miercuri la Castel Gandolfo, ca de obicei, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi în final Sfântul Părinte a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea apostolică, extinzând-o bucuros şi la cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

RV/A. Lucaci