Setea omului de infinit şi nostalgia sa după eternitate: începând de miercuri, 1 august, din nou cu Episcopul Romei, la Audienţele generale

(RV – 31 iulie 2012) De la 1 august, Benedict al XVI-lea reia tradiţionalele Audienţe generale de miercuri, suspendate după data de 27 iunie, pe timpul perioadei estive. Episcopul Romei va continua ciclul catehezelor dedicate rugăciunii, pe care l-a început pe 4 mai, anul trecut.
În aşteptarea Audienţei de miercuri, 1 august, să reparcurgem câteva din reflecţiile Sfântului Părinte pe această temă, spicuite din catehezele trecute:

La Audienţa generală din data de 25 mai 2011, Papa a ales să reflecteze împreună cu credincioşii asupra unui text din Cartea Genezei care relatează un episod destul de special din istoria Patriarhului Iacob. „Este un text” – a spus Papa – „care nu este uşor de interpretat, dar care este important pentru viaţa noastră de credinţă şi de rugăciune; este vorba de relatarea luptei cu Dumnezeu a patriarhului Iacob:
• „Textul biblic ne vorbeşte despre noaptea lungă a căutării lui Dumnezeu, despre lupta pentru a-i cunoaşte numele şi a-i vedea faţa; este noaptea rugăciunii care cu tenacitate şi perseverenţă îi cere lui Dumnezeu binecuvântarea şi un nume nou, o nouă realitate rod al convertirii şi al iertării”. (Audienţa Generală din 25 mai 2011)

La cateheza din 4 mai 2011, Benedict al XVI-lea a explicat că în exemplele de rugăciune din diferite epoci şi civilizaţii, apare evidentă conştiinţa fiinţei umană despre condiţia sa de creatură şi despre dependenţa sa de un Altul, superior ei şi izvor al oricărui bine:
• „Omul din toate timpurile se roagă pentru că nu poate să renunţe la a se întreba care este sensul existenţei sale, ce este obscur şi deprimant dacă nu este pus în relaţie cu misterul lui Dumnezeu şi cu planul său asupra lumii. Viaţa umană este o împletire de bine şi rău, de suferinţă nemeritată, de bucurie şi frumuseţe, care în mod spontan şi irezistibil ne îndeamnă să cerem lui Dumnezeu acea lumină şi acea forţă interioare care să ne ajute pe pământ şi să ne deschidă o speranţă ce merge dincolo de hotarele morţii”. (Audienţa Generală din 4 mai 2011)

„Omul este religios prin natura sa” şi este în mod firesc purtat să-l caute pe Creatorul său: a subliniat Benedict al XVI-lea care, la Audienţa generală de miercuri, 11 mai 2011, în Piaţa Sfântul Petru, a relevat că, în pofida previziunilor celor care preziceau dispariţia religiilor, se trăieşte astăzi o reînnoită nevoie de spiritualitate.
„Omul” – a explicat Pontiful – „poartă în sine o sete de infinit, o nostalgie după eternitate, o căutare de frumuseţe, o dorinţă de iubire, o nevoie de lumină şi de adevăr, care îl împing spre Absolut; omul poartă în sine dorinţa de Dumnezeu. Şi omul ştie, într-un anume mod, că se poate adresa lui Dumnezeu, ştie că-l poate ruga”.

La Audienţa generală din 16 mai 2012, Benedict al XVI-lea a ales să reflecteze asupra rugăciunii în Scrisorile Sfântului Paul, Apostolul neamurilor
„Rugăciunea nu ne scuteşte de încercare şi de suferinţe”, explică Pontiful citându-l pe Sfântul Paul care spune că rugăciunea nu ne înlătură suferinţa, dar ne permite să o trăim şi să înfruntăm cu o forţă nouă, cu aceeaşi încredere a lui Isus, care - conform Scrisorii către Evrei - 'în zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui' (5,7).
• „Răspunsul lui Dumnezeu Tatăl dat Fiului, strigătelor sale puternice şi lacrimilor sale, nu a fost eliberarea de suferinţe, de cruce, de moarte, ci a fost o ascultare mult mai mare, un răspuns mult mai profund; prin cruce şi moarte Dumnezeu a răspuns cu învierea Fiului, cu noua viaţă. Rugăciunea însufleţită de Duhul Sfânt ne face şi pe noi să trăim în fiecare zi drumul vieţii cu încercările şi suferinţele sale în speranţă deplină, în încredere în Dumnezeu care răspunde aşa cum i-a răspuns Fiului.” (Audienţa Generală din 16 mai 2012)

În catehezele dedicate rugăciunii, Episcopul Romei a evidenţiat necesitatea rugăciunii ce oferă posibilitatea convertirii, a urmării voinţei lui Dumnezeu şi a intrării în comuniune nu doar cu Dumnezeu Tatăl, ci şi cu toţi fiii lui Dumnezeu, rugăciunea fiind aceea care deschide graniţele lumii:
•„Sfânta Fecioară Maria” – a spus Papa la Audienţa Generală din 14 martie 2012 – „ne învaţă necesitatea rugăciunii şi ne arată cum numai cu o legătură constantă, intimă, plină de iubire cu Fiul său putem ieşi din 'casa noastră', din noi înşine, cu curaj, pentru a ajunge la marginile lumii şi a vesti pretutindeni pe Domnul Isus, Mântuitorul lumii”.

Aici, serviciul audio: