Setea omului de infinit şi nostalgia sa după eternitate: începând de miercuri, 1 august,
din nou cu Episcopul Romei, la Audienţele generale
(RV – 31 iulie 2012) De la 1 august, Benedict al XVI-lea reia tradiţionalele Audienţe
generale de miercuri, suspendate după data de 27 iunie, pe timpul perioadei estive.
Episcopul Romei va continua ciclul catehezelor dedicate rugăciunii, pe care l-a început
pe 4 mai, anul trecut. În aşteptarea Audienţei de miercuri, 1 august, să
reparcurgem câteva din reflecţiile Sfântului Părinte pe această temă, spicuite
din catehezele trecute:
La Audienţa generală din data de 25 mai 2011,
Papa a ales să reflecteze împreună cu credincioşii asupra unui text din Cartea Genezei
care relatează un episod destul de special din istoria Patriarhului Iacob. „Este un
text” – a spus Papa – „care nu este uşor de interpretat, dar care este important pentru
viaţa noastră de credinţă şi de rugăciune; este vorba de relatarea luptei cu Dumnezeu
a patriarhului Iacob: • „Textul biblic ne vorbeşte despre noaptea lungă
a căutării lui Dumnezeu, despre lupta pentru a-i cunoaşte numele şi a-i vedea faţa;
este noaptea rugăciunii care cu tenacitate şi perseverenţă îi cere lui Dumnezeu binecuvântarea
şi un nume nou, o nouă realitate rod al convertirii şi al iertării”. (Audienţa
Generală din 25 mai 2011)
La cateheza din 4 mai 2011, Benedict al XVI-lea
a explicat că în exemplele de rugăciune din diferite epoci şi civilizaţii, apare evidentă
conştiinţa fiinţei umană despre condiţia sa de creatură şi despre dependenţa sa de
un Altul, superior ei şi izvor al oricărui bine: • „Omul din toate timpurile
se roagă pentru că nu poate să renunţe la a se întreba care este sensul existenţei
sale, ce este obscur şi deprimant dacă nu este pus în relaţie cu misterul
lui Dumnezeu şi cu planul său asupra lumii. Viaţa umană este o împletire de bine şi
rău, de suferinţă nemeritată, de bucurie şi frumuseţe, care în mod spontan şi irezistibil
ne îndeamnă să cerem lui Dumnezeu acea lumină şi acea forţă interioare care să ne
ajute pe pământ şi să ne deschidă o speranţă ce merge dincolo de hotarele morţii”.
(Audienţa Generală din 4 mai 2011)
„Omul este religios prin natura
sa” şi este în mod firesc purtat să-l caute pe Creatorul său: a subliniat Benedict
al XVI-lea care, la Audienţa generală de miercuri, 11 mai 2011, în Piaţa Sfântul Petru,
a relevat că, în pofida previziunilor celor care preziceau dispariţia religiilor,
se trăieşte astăzi o reînnoită nevoie de spiritualitate. „Omul” – a explicat Pontiful
– „poartă în sine o sete de infinit, o nostalgie după eternitate, o căutare de frumuseţe,
o dorinţă de iubire, o nevoie de lumină şi de adevăr, care îl împing spre Absolut;
omul poartă în sine dorinţa de Dumnezeu. Şi omul ştie, într-un anume mod, că se poate
adresa lui Dumnezeu, ştie că-l poate ruga”.
La Audienţa generală din 16 mai
2012, Benedict al XVI-lea a ales să reflecteze asupra rugăciunii în Scrisorile Sfântului
Paul, Apostolul neamurilor „Rugăciunea nu ne scuteşte de încercare şi de suferinţe”,
explică Pontiful citându-l pe Sfântul Paul care spune că rugăciunea nu ne înlătură
suferinţa, dar ne permite să o trăim şi să înfruntăm cu o forţă nouă, cu aceeaşi încredere
a lui Isus, care - conform Scrisorii către Evrei - 'în zilele vieţii sale pământeşti,
el a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela
care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui'
(5,7). • „Răspunsul lui Dumnezeu Tatăl dat Fiului, strigătelor sale puternice
şi lacrimilor sale, nu a fost eliberarea de suferinţe, de cruce, de moarte, ci a fost
o ascultare mult mai mare, un răspuns mult mai profund; prin cruce şi moarte Dumnezeu
a răspuns cu învierea Fiului, cu noua viaţă. Rugăciunea însufleţită de Duhul Sfânt
ne face şi pe noi să trăim în fiecare zi drumul vieţii cu încercările şi suferinţele
sale în speranţă deplină, în încredere în Dumnezeu care răspunde aşa cum i-a răspuns
Fiului.”(Audienţa Generală din 16 mai 2012)
În catehezele
dedicate rugăciunii, Episcopul Romei a evidenţiat necesitatea rugăciunii ce oferă
posibilitatea convertirii, a urmării voinţei lui Dumnezeu şi a intrării în comuniune
nu doar cu Dumnezeu Tatăl, ci şi cu toţi fiii lui Dumnezeu, rugăciunea fiind aceea
care deschide graniţele lumii: •„Sfânta Fecioară Maria” – a spus
Papa la Audienţa Generală din 14 martie 2012 – „ne învaţă necesitatea rugăciunii şi
ne arată cum numai cu o legătură constantă, intimă, plină de iubire cu Fiul său putem
ieşi din 'casa noastră', din noi înşine, cu curaj, pentru a ajunge la marginile lumii
şi a vesti pretutindeni pe Domnul Isus, Mântuitorul lumii”.