Iubirea, forţa dăruirii pentru celălalt, cu responsabilitate şi sacrificiu: Benedict al XVI-lea despre „Humanae Vitae”, la 44 de ani de la publicare

(RV – 25 iulie 2012) Pe 25 iulie 1968 se publica enciclica „Humanae Vitae”, a papei Paul al VI-lea. Documentul expune viziunea Bisericii asupra demnităţii vieţii umane, în special asupra conceperii şi ilicităţii tehnicilor anticoncepţionale, „Humanae Vitae” fiind fructul unei lungi şi uneori contrastate activităţi a unei Comisii de studiu.
Dar, magisteriul care a rezultat din această îndelungată activitate a fost şi rămâne de largă perspectivă, aşa cum aminteşte în următorul serviciu jurnalistul Alessandro de Carolis, de la Radio Vatican:

• Sexualitatea este un bine ce a fost dat omului de către Dumnezeu, dar nu este un bun de consum. Şi era nevoie de curaj pentru a afirma acest principiu într-o epocă, ca cea inaugurată de anul 1968, în care aşa-numita „libertate” sexuală devenise steagul vânturat cu multă agresivitate de cei care voiau să rupă legătura cu regulile din trecut.
Şi tocmai acest „curaj”, împreună cu o profetică perspectivă asupra viitorului a caracterizat Enciclica semnată de papa Paul al VI-lea, pe 25 iulie, în urmă cu 44 de ani, după cum a dorit să sublinieze Benedict al XVI-lea:

„Acel document a devenit imediat element de contradicţie. Elaborat în lumina unei decizii frământate, acesta constituie un gest semnificativ de curaj în a reafirma continuitatea doctrinei şi a tradiţiei Bisericii. Acest text, deseori răstălmăcit şi interpretat greşit, a dat naştere la discuţii şi pentru că era timpul în care începea perioada unei profunde contestaţii care a marcat viaţa unor întregi generaţii”. (Discursul lui Benedict al XVI-lea în cadrul Conferinţei cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la enciclica „Humanae Vitae”, din 10 mai 2008).

Era pe 10 mai 2008, când Benedict al XVI-lea exprima aceste consideraţii în faţa participanţilor la Conferinţa prilejuită de împlinirea a 40 de ani de la enciclica „Humanae Vitae”.
Paternitate responsabilă, aspect „unitiv” şi „procreativ” al iubirii conjugale, perioade „fertile” şi „nefertile”, căi licite şi căi ilicite pentru „regularea natalităţii”: învăţăturile enciclicei „Humanae Vitae” – confirmă Benedict al XVI-lea – nu sunt uşoare. Dar există un „cuvânt cheie”, spune Episcopul Romei, „pentru a înţelege enciclica lui Paul al VI-lea”, şi anume „iubire”. O iubire care se înrădăcinează în Dumnezeu şi care nu va putea niciodată privi la corpul uman ca la „un obiect care se poate cumpăra sau vinde” căci, cum a spus Benedict al XVI-lea la tot la Conferinţei cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la enciclica „Humanae Vitae”, din 10 mai 2008:

„Dacă exercitarea sexualităţii se transformă într-un drog care vrea să supună partenerul la propriile dorinţe şi interese, fără a respecta timpurile persoanei iubite, atunci ceea ce trebuie să se apere nu mai este numai adevăratul concept al iubirii, ci în primul rând demnitatea persoanei însăşi.”

Iubirea ca „dar” şi nu ca simplu „act” şi care trimite la ceea ce Dumnezeu a realizat la începutul Creaţiei. Însă azi, ca şi în timpul lui Paul al VI-lea (aşa cum constată Benedict al XVI-lea), există tendinţa de a furniza tinerilor o viziune distorsionată despre iubire şi anume existenţa plăcerii cu totul ruptă de responsabilitate:

„A furniza iluzii false în domeniul iubirii sau a înşela cu privire la responsabilităţile genuine pe care sunt chemaţi să le asume cu exercitarea propriei sexualităţi nu face cinste unei societăţi care face referinţă la principiile de libertate şi democraţie. Libertatea trebuie să se conjuge cu adevărul şi responsabilitatea cu forţa dăruirii pentru celălalt chiar cu sacrificiu.”

Aici, serviciul audio: