"Fie ca momentul Învierii să nu întârzie, după atâta suferinţă!”: mons. Samir Nassar,
arhiepiscop maronit de Damasc
(RV – 21 iulie 2012) Agenţia catolică de presă SIR a publicat sâmbătă, 21 iulie,
textul unei scrisori primite de la arhiepiscopul maronit de Damasc,
mons. Samir Nassar, privind situaţia dramatică din capitala Siriei.
Reproducem
în continuare textul scrisorii, preluat de pe situl agenţiei SIR: „Vă scriu cât
mai sunt în viaţă şi cât timp mai este posibil accesul la Internet. Începând cu dimineaţa
de marţi, 17 iulie 2012, conflictele armate au ajuns în capitală. Damascul foloseşte
arme grele, tancuri şi elicoptere într-un oraş suprapopulat. Ce calvar! Luptele
au loc în stradă şi se răspândesc de la un cartier la altul. Este imposibil să dormi
din cauza spaimei, a zgomotului asurzitor al bombelor şi tunurilor. Temperatura variază
între 42 şi 56 de grade, iar penele de curent sunt o tortură.
Damascul, izolat
de restul Siriei, suferă din cauza multor lipsuri. Aprovizionarea nu se mai face deloc.
Ne lipsesc pâinea, legumele, cele necesare traiului zilnic, gazul – carburantul necesar
funcţionării centrelor de panificaţie.
Este o situaţie ce s-ar putea defini
spunând : „să se salveze cine poate”. Multe familii abandonează cartierele în care
au loc ciocniri, formând cozi interminabile pe străzile care duc spre Liban. Căile
de acces spre Iordania, Irak, şi cele din nord, spre oraşele Homs şi Alep sunt închise.
Exodul spre Liban se face într-o stare generală de panică. Sper să găsească primirea
necesară, aşa cum i-au primit sirienii pe refugiaţii palestinieni, libanezi şi irakieni.
Puţinii credincioşi care au avut curajul să vină la Sfânta Liturghie pentru
a se întări sufleteşte au aprins multe lumânări în faţa mormântului Fericiţilor Martiri
din Damasc. Şi-au spus unii altora adio printre lacrimi, înainte de a se întoarce
în fugă acasă, printre împuşcături şi explozii. Damascul a fost cruţat în ultimele
16 luni de violenţe ce au distrus alte oraşe ale Siriei. Acum a venit rândul nostru
să suferim şi să murim. Am amenajat de curând, într-un colţ de sub scară, un adăpost,
un loc în care să încercăm să ne protejăm de grenade, iar subsolul parohiei a fost
curăţat recent.
Fie ca momentul Învierii să nu întârzie, după atâta suferinţă!”