Ministranţii francezi, în pelerinaj la Roma, la încheierea vacanţei de vară

RV 17 iul 2012. "A-l sluji pe Domnul, bucuria omului, bucuria lui Dumnezeu": pe această temă se va desfăşura, de la 25 la 31 august, pelerinajul la Roma a circa 2.600 de ministranţi din Franţa. Alături de ei, mai mulţi episcopi, preoţi şi seminarişti din diferite dieceze franceze.

Iniţiativa pelerinajului, lansată de Comisia episcopală pentru liturgie, cuprinde momente de rugăciune, mărturie, celebrări euharistice şi penitenţiale, procesiuni, dar şi vizite la locurile sfinte din Cetatea Eternă şi momente conviviale. Punctul culminant al pelerinajului va fi atins pe 29 august, când ministranţii francezi vor participa la audienţa generală a papei Benedict XVI.

"Tema pelerinajului", explică o notă publicată pe situl Conferinţei Episcopale Franceze, "îşi propune să-i ajute pe tineri să devină conştienţi de participarea lor la slujirea Bisericii universale şi la o fraternitate de dimensiuni naţionale, nu doar parohială".

Pelerinajul se transformă astfel într-un adevărat drum de credinţă. "După exemplul Zilelor mondiale ale tineretului – explică mons. Philippe Jean Louis Breton, din Comisia episcopală pentru liturgie – acest pelerinaj va fi o mărturie importantă pentru a trezi ataşamentul copiilor faţă de Biserică". Şi aceasta, continuă prelatul, pentru că nu este greu să vadă chipul îmbătrânit al multor comunităţi parohiale, dar în acest fel, se trece cu vederea, din nefericire, peste tot ceea ce se face pentru a-i încuraja.

Subliniind că spiritul care însufleţeşte pelerinajul este "reînnoirea speranţei", mons. Breton afirmă că "slujirea ministrantului la altarul euharistic contribuie cu adevărat la frumuseţea şi vitalitatea celebrărilor duminicale: este izvor de bucurie atât pentru celebrant cât şi pentru cei care participă la Sf. Liturghie".

În fine, prelatul şi-a exprimat convingerea că cine slujeşte ca ministrant la Sf. Liturghie mai devreme sau mai târziu îşi va pune întrebarea cu privire la chemarea la Sfânta Preoţie. Într-adevăr, numeroşi preoţi au spus că familiaritatea dobândită în jurul altarului pe când erau copii, a făcut să se nască în suflet dorinţa de a se consacra Domnului şi de a sluji fraţilor în credinţă.