"Sfârşitul şi începutul", scriitorul George Weigel completează monumentala biografie a Papei Ioan Paul al II-lea

(RV - 16 iulie 2012) Se oprise cu povestirea vieţii Papei Ioan Paul al II-lea în pragul Jubileului. Acum, scriitorul american George Weigel a completat opera începută în volumul „Martorul speranţei” într-o a doua şi voluminoasă carte, intitulată "Sfârşitul şi începutul", publicată de editura Cantagalli. Alessandro De Carolis, de la redacţia noastră centrală a urmărit zilele trecute prezentarea cărţii.

Titlul la primul volum i-l „dăruise” Papa în persoană atunci când în 1995, de la tribuna ONU, în New York, se definise „martor al speranţei". Trei cuvinte perfecte pentru a fi pe pagina de titlu al tomului monumental pe care George Weigel, teolog şi scriitor american, îl dedicase pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, povestindu-i evenimentele până în 1999. La acel efort de peste 1300 de pagini, autorul a adăugat alte 600 fişe pentru completa o poveste epocală pentru Biserică şi lumea contemporană. "Sfârşitul şi începutul", este titlul noii cărţi, prezentate recent la Roma, în care Weigel reînnoadă firul cu "lupta dramatică - scrie - a lui Karol Wojtyla împotriva comunismului", extinsă, în comparaţie cu primul volum, prin studierea - explică - de documente inaccesibile publicului la acea vreme.
• Cred că anii scurşi din 1999 până in prezent confirmă rolul central pe care Ioan Paul al II-lea l-a avut în prăbuşirea comunismului european. Nu a fost cu siguranţă singurul personaj major al acestei drame, dar fără el, ceea ce noi numim acum '1989' nu s-ar fi întâmplat atunci când s-a întâmplat, şi nici modul în care a avut loc.
Cartea lui Weigel pătrunde apoi în teritoriul până acum neexplorat de autorul ultimilor ani de viaţă ai Papei Wojtyla, cei promiţători din al treilea mileniu care răsare cu Jubileul şi apune în acel lent declin fizic, care, prin contrast scoate în evidenţă mai clar măreţia sufletului Papei, care a ajutat lumea să treacă pragul speranţei.
• Aş spune că Ioan Paul al II-lea a fost cel mai mare mărturisitor creştin în a doua jumătate a secolului XX, care a făcut interesant şi captivant creştinismul la un nivel pe care nici un alt - catolic, protestant sau ortodox, nu a reuşit niciodată să ajungă - într-un moment istoric, când lumea credea că a lăsat în spatele ei creştinismul. Şi al doilea lucru, în opinia mea, este că a fost un om cu o perspectivă unică asupra provocărilor la adresa libertăţii care privesc secolul al XXI-lea. De fapt, multe dintre problemele pe care Europa le trăieşte în acest moment, cu care trebuie să se confrunte în prezent, au fost prevăzute într-un fel de Ioan Paul al II-lea în 2003 şi chiar înainte de atunci, în Enciclica Centesimus Annus din 1991.
Cardinalul Camillo Ruini, mulţi ani, vicar al lui Ioan Paul al II-lea în dieceza de Roma, explică modul în care reiese figura Papei din paginile lui Weigel.
• Iese în toată varietatea, în complexitatea sa, dar şi în puterea sa şi în cele din urmă, în simplitatea sa. Pentru că Ioan Paul al II-lea a fost un om de o simplitate extremă şi, de asemenea, de o forţă extremă. Forţă naturală, forţă umană, şi, desigur, forţa credinţei, forţa relaţiei cu Dumnezeu. Cele două lucruri sunt unite în el.