Sfânta Fecioară de pe Muntele Carmel, un model de rugăciune, de contemplaţie şi de dăruire Domnului

(RV – 16 iulie 2012) Sfântul Părinte a definit-o în mai multe rânduri pe Sfânta Fecioară de pe Muntele Carmel, pe care Biserica o sărbătoreşte pe 16 iulie, „un model de rugăciune, de contemplaţie şi de dăruire Domnului”. Era pe 16 iulie 1251 când Maica Domnului i-a apărut Fericitului Simon Stock, primul prior general al Carmeliţilor, Ordin ce-l are ca model inspirator pe Profetul Ilie.
Părintele carmelit Giuseppe Midili, directorul Oficiului Liturgic din cadrul Vicariatului de Roma explică de ce a fost aleasă figura Profetului Ilie ca inspirator al Ordinului Carmelit:

• „Profetul Ilie este un model de viaţă contemplativă şi o figură foarte actuală tocmai pentru că reuşeşte să unească acea dimensiune contemplativă de comuniune cu Dumnezeu, construită în tăcere şi solitudine, cu forţa sufletească şi curajul de a denunţa fără teamă nedreptăţile, stând alături de cei constrânşi să trăiască realităţi de mizerie, sărăcie şi suferinţă”.

În legătură cu scapularul Maicii Domnului de pe Muntele Carmel, simbol al carmeliţilor, părintele Midili explică:

• “Scapularul este un semn de consacrare către Maica Domnului, de imitare a stilului său de viaţă, a credinţei sale. Însă pentru noi, cei de azi, Scapularul este purtat spre amintirea Botezului: aşa cum la Botez am primit haina albă, în acelaşi fel Biserica – prin simbolul Scapularului – ne oferă o modalitate de a ne aminti că am fost consacraţi lui Cristos, că am devenit fiinţe noi prin Botez; de aceea pe o parte a Scapularului se află imaginea Maicii Domnului, iar pe cealaltă parte imaginea lui Isus”.

Mulţi sunt sfinţii dăruiţi Bisericii de Ordinul Carmelit. Directorul Oficiului Liturgic din cadrul Vicariatului de Roma îl aminteşte pe Fericitul Titu Brandsma, jurnalist, martir într-un lagăr de concentrare; pe Sfânta Teresa d'Avila şi pe Sfântul Ioan al Crucii, mari figuri contemplative. „Viaţa sfinţilor Carmelului” – spune părintele Midili – „a fost caracterizată de ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, iar dimensiunea contemplativă privind textele biblice este cu siguranţă una din caracteristicile lor fundamentale, carisma carmelită propune o viziune profetică, de urmare a lui Isus”; o dimensiune contemplativă, dar în mijlocul poporului, nu într-o formă de viaţă eremitică, ci contemplativă, în strâns contact cu realitatea socială şi eclezială.
• „Omul contemporan are o dorinţă arzătoare de Dumnezeu, dar nu reuşeşte să găsească modalităţile pentru a o exprima”, a spus părintele carmelit Giuseppe Midili. „Marea multitudine de propuneri riscă uneori să creeze confuzie, de aceea cred că contemplaţia este acea modalitate care conduce persoana, zi de zi, la trăirea unei vieţi în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi în experienţa comunităţii ecleziale”.

Aici, serviciul audio: