Liturghia oficiată de Papa la Frascati: vestirea lui Cristos urmăreşte adevărul, nu consensul. Creştinii să recitească documentele Conciliului Vatican II

(RV - 15 iulie 2012) Biserica nu predică ceea ce oamenii vor să audă spunându-li-se, ci adevărul şi dreptatea. Este "unul din pasajele pe care Benedict al XVI-lea l-a atins, în predica sa de la Liturghia celebrată duminică dimineaţă, la altarul din faţa catedralei din Frascati, în prezenţa a circa opt mii de credincioşi. Această vizită are loc la 32 de ani de la cea efectuată de Ioan Paul al II-lea. Era prezent la celebrare şi secretarul de stat cardinalul Tarcisio Bertone, titularul catedralei vechiului oraş latin Tusculum.

Mulţimea reunită în Piaţa San Pietro din Frascati l-a primit cu entuziasm pe Papa Benedict. Este orăşelul din regiunea Lazio, care, după Roma, a dat Bisericii cel mai mare număr de papi. Coincidenţe importante care pun în evidenţă o legătură de afecţiune: nu întâmplător Benedict al XVI-lea vorbeşte despre o vizită efectuată pentru "a împărtăşi bucurii şi speranţe, eforturi şi angajamente, idealuri şi aspiraţii". "Mulţumesc lui Dumnezeu - adaugă Pontiful - că m-a trimis astăzi ca să re-vestesc acest Cuvânt de mântuire".

Reflecţia Papei se dezvoltă în jurul primei misiuni a Apostolilor - ca „trimişi” , ca unii care au primit mandat:
• Faptul că Isus îi cheamă pe unii discipoli ca să colaboreze direct la misiunea sa, manifestă un aspect al iubirii sale: El nu dispreţuieşte ajutorul pe care alţi oameni îl pot da la munca lui; le cunoaşte limitele, punctele lor slabe, dar nu-i dispreţuieşte, din contra, le dă demnitatea de trimişi ai săi.

O misiune care cere anumite instrucţiuni: a fi detaşaţi de bani şi de confort şi a lua în considerare posibilitatea de a fi respinşi, dar şi persecutaţi. "Ei trebuie să vorbească în numele lui Isus - spune Papa - fără a fi preocupaţi de a avea succes”. Aşa cum s-a întâmplat cu profetul Amos, chemat de Dumnezeu să predice împotriva abuzurilor şi nedreptăţilor, şi alungat de preotul Amasia. Un refuz ce nu-i afectează misiunea.

"El - a subliniat Benedict al XVI-lea - va continua să profeţească, predicând ceea ce spune Dumnezeu şi nu ceea ce oamenii vor să audă":
• Şi aceasta rămâne mandatul Bisericii: nu predică ceea ce vor să audă cei puternici. Criteriul apostolilor este adevărul şi dreptatea, chiar dacă acest lucru se opune aplauzelor şi puterii omeneşti”.

În gestul scuturării prafului de pe picioare, în faţa oamenilor care refuză propovăduirea, se exprimă detaşarea morală şi materială. Un anunţ - le spune Isus ucenicilor - ce trebuie însoţit întotdeauna de slujirea şi îngrijirea bolnavilor:
• Îngrijirea corporală şi spirituală a bolnavilor. Vorbeşte despre vindecări concrete de boli, vorbeşte despre alungarea demonilor, în sensul de purificare a minţii umane, a curăţa, a limpezi ochii sufletului care sunt întunecaţi de ideologii şi, de aceea, nu-l pot vedea pe Dumnezeu, nu pot vedea adevărul şi dreptatea Această dublă vindecare - fizică şi spirituală - este întotdeauna mandatul ucenicilor lui Cristos. Prin urmare misiunea apostolică trebuie să includă două aspecte de predicare a cuvântului lui Dumnezeu şi de manifestare a bunătăţii lui cu gesturi de caritate, de slujire şi dăruire.

Adresându-se credincioşilor din Frascati, Sfântul Părinte subliniază importanţa angajării pastorale care înainte de toate este o angajare formativă. O formare a formatorilor.

Ceea ce a făcut Isus cu discipolii săi, "i-a învăţat, i-a pregătit, i-a format şi printr-o ucenicie misionară, pentru ca să fie în măsură să-şi asume responsabilitatea apostolică în Biserică". Părinţi, parohi, credincioşi laici sunt toţi actori angajaţi în formare, "Domnul îi cheamă pe toţi, distribuind diferite daruri pentru sarcini diferite în Biserică. Cine este chemat la preoţie, cine este chemat la viaţa consacrată, cine este chemat la căsătorie:
• Fecioria pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi căsătoria sunt amândouă vocaţii, chemări ale lui Dumnezeu la care trebuie să se răspundă cu si pentru toată viata. Dumnezeu cheamă: e nevoie să ascultăm, să acceptăm, să răspundem. Asemenea Mariei: Iată-mă, fie mie după cuvântul tău.

Trebuie deci să răspundem prin noua evanghelizare, profitând de Anul Credinţei, care va începe în luna octombrie, la 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II:
• Documentele Conciliului conţin o bogăţie enormă pentru formarea noilor generaţii de creştini, pentru formarea conştiinţei noastre. Deci, citiţi-l, citiţi Catehismul Bisericii Catolice şi astfel redescoperiţi frumuseţea de a fi creştini, de a fi a Biserică, de a trăi marele "noi", pe care Isus l-a format în jurul său pentru a evangheliza lumea: pluralul "noi" al Bisericii, niciodată închis, dar întotdeauna deschis şi îndreptat spre vestirea Evangheliei la toţi.

În consecinţă, apelul pentru unitate şi activitatea misionară. "Fiţi oameni care se roagă - recomandă Papa - rămâneţi legaţi de Cristos, purtaţi mesajul său la toţi: tineri, săraci şi suferinzi". "Nu fiţi divizaţi ci trăiţi ca fraţi - conclude - ca lumea să creadă că Isus este viu în Biserica sa”.

Aici serviciul audio:
rv/A. Lucaci