În urmă cu 17 ani genocidul de la Srebrenica a costat viaţa a 8000 de musulmani bosniaci
(RV - 11 iulie 2012) Mii de persoane s-au reunit miercuri dimineaţă la
Srebrenica, situată în entitatea sârbă a Bosniei şi Herţegovinei,
pentru a participa la ceremonia de comemorare a victimelor genocidului din
urmă cu 17 de ani, care costat viaţa a mai mult de 8000 de musulmani
bosniaci. Preşedintele american, Barack Obama, a condamnat încercările de a nega
genocidul şi a exprimat satisfacţie pentru procesele de la Haga ale celor doi responsabili
principali ai masacrului, Ratko Mladic şi Radovan Karadzic. Din acea zi tragică, 11
iulie 1995, Srebrenica a devenit o chestiune de curaj. Cine nu l-a avut?
Răspunde,
intervievat de Emanuela Campanile, jurnalistul şi scriitorul
Luca Leone, un expert în problemele din Balcani. • Sunt mereu aceleaşi.
Le lipseşte oamenilor politici locali, care din contra alunecă în naţionalism şi în
negaţionism. Le-a lipsit şi le lipseşte politicienilor internaţionali; adeseori le
lipseşte şi judecătorilor Tribunalului Penal Internaţional de la Haga. Lipseşte reporterilor
cărora le este frică să numească genocidul cu numele său, deşi există patru hotărâri
internaţionale care recunosc că cel de la Srebrenica din iulie 1995 a fost un genocid.
Care
este lecţia de acestei istorii? • Pe de o parte este faptul că de multe
ori partea întunecată se întoarce şi prevalează în popoare şi politicieni. Cealaltă
latură obscură este lipsa profundă de interes şi ignoranţa profundă ce caracterizează
popoarele şi conducătorii europeni. Şi, în acelaşi timp, faptul că chiar şi astăzi,
nimeni nu vrea să-şi asume responsabilitatea. Toate aveau instrumentele necesare pentru
a anticipa ceea ce era pe cale să se întâmple, dar nimeni nu a făcut nimic. Aceşti
oameni au fost complet abandonaţi şi dacă nu ar fi fost pentru femeile din Srebrenica,
în prezent, probabil, nimeni nu ar vorbi despre acest genocid. Ele au fost cele care
au ieşit în stradă pentru a face să iasă la iveală adevărul.
O istorie în
inima Europei, nerezolvată încă ... • Pe de o parte este just ca toate
documentele să fie controlate şi totul să fie evaluat, chibzuit în mod corespunzător
înainte de emiterea sentinţelor, dar uşile Tribunalului Penal Internaţional ar trebui
să se închidă în decembrie 2014. Aceasta înseamnă că, de azi, nu ar fi nici timp pentru
a ajunge chiar şi la hotărârile de primă instanţă, atât proces de prim grad împotriva
lui Mladic şi în cel împotriva lui Karadzic. Şi judecătorii sunt în poziţia dificilă
de a trebui să găsească o soluţie de compromis, pentru a putea să-şi facă munca lor.