Sărbătoarea Sf. Benedict. Papa: a nu pune nimic mai presus de Cristos, cale de ieşire din nopţile întunecate ale istoriei

(RV - 11 iulie 2012) Astăzi Biserica celebrează sărbătoarea Sfântului Benedict, patron al Europei. Papa, care şi-a pus pontificatul său protecţia Sfântului din Norcia, a dedicat părintelui monahismului occidental audienţa generală din 9 aprilie 2008, invitând credincioşii să urmeze îndemnul să de a nu pune nimic înaintea iubirii lui Cristos, considerând aceasta calea de a ieşi din nopţile întunecate ale istoriei.

De la criză la renaştere: acesta este parcursul urma de Benedict de Norcia, potrivit profilului trasat de Papa. Născut în anul 480, deci la 4 ani după căderea Imperiului Roman de Apus, în faţa unei societăţi trecute de la bunăstare la mizerie, Benedict îşi aduce contribuţia sa nu îndreptând degetul spre altcineva, dar începând să se schimbe pe sine. La doar douăzeci de ani, s-a retras într-o peşteră de lângă Subiaco pentru a depăşi - spune Papa - cele trei ispite fundamentale ale fiecărei fiinţe umane:
• Ispita afirmării de sine şi a dorinţei de a se pune pe sine în centru, ispita senzualităţii şi, în fine, tentaţia mâniei şi răzbunării. Era de fapt convingerea lui Benedict că, numai după ce va fi învins aceste trei ispite, ar fi putut spune altora un cuvânt util pentru situaţiile lor de necesitate. Şi astfel, cu sufletul împăcat, era în măsură să controleze în totalitate impulsurile eu-ului, pentru a fi un creator de pace în jurul său (Audienţa generală de miercuri 9 aprilie, 2008).

"Eu, dar nu mai sunt eu - a spus Papa - aceasta este formula existenţei creştine". Dacă Isus trăieşte în noi, atunci "transformăm lumea". Şi Benedict se lasă schimbat de Dumnezeu prin rugăciune, prin contactul viu cu Cristos, şi nu prin intimism steril consolator:
• Rugăciunea este în primul rând un act de ascultare (Prol. 9-11), care trebuie apoi să se traducă în acţiune concretă. ’Domnul aşteaptă ca noi să răspundem în fiecare zi cu faptele la învăţăturile sale sfinte’. afirmă (Prol. 35). (Audineţa generală de miercuri 9 aprilie 2008 în Piaţa San Pietro)

Rugăciunea produce lucrări: Ora et labora. Astfel, mănăstirile benedictine forjează noua civilizaţie europeană, relansează agricultura, meşteşugurile şi comerţul, bazându-se pe solidaritate, păstrează şi transmit cultura atât păgână cât şi creştină. Un singur om, care l-a pus pe Cristos în centrul vieţii sale ca drum pentru "adevărata realizare de sine", schimbându-se pe sine, i-a schimbat pe ceilalţi, o lume întreagă. Astăzi, Europa - a explicat Papa - are nevoie de soluţii politice şi economice pentru a depăşi criza sa, care este înainte de toate criză de identitate şi criza de valori, dar pentru a "crea o unitate nouă şi durabilă”, are nevoie mai presus de toate "de o reînnoire etică şi spirituală, care să se alimenteze din rădăcinile creştine ale continentului, altfel nu se poate reconstrui Europa":
• Fără aceasta limfă vitală, omul rămâne expus pericolului de a ceda străvechii tentaţii de a căuta să se răscumpere singur, de la sine - utopie care, în multe feluri, în Europa secolului XX a provocat, după cum a relevat Papa Ioan Paul al II-lea, ’un regres fără precedent în zbuciumata istorie a umanităţii’ (Învăţăminte, XIII / 1, 1990, p.. 58). (Audienţa generală de miercuri 9 aprilie 2008)

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci