Bozonul Higgs şi căutarea lui Dumnezeu. Benedict XVI: există o Inteligenţă creatoare în care putem avea încredere

RV 06 iul 2012. S-a spus că este "cea mai mare descoperire ştiinţifică din ultimii o sută de ani". Comunitatea ştiinţifică internaţională a fost cuprinsă de un val justificat de euforie şi îşi propune deja noi obiective de cercetare, după descoperirea extraordinară anunţată de conducerea acceleratorului de particule CERN de la Geneva: după 48 de ani de la formularea sa teoretică, s-a găsit dovada ştiinţifică a unei particule speciale, graţie căreia toate celelalte prind consistenţă. Este vorba de particula numită "bozonul sau particula Higgs", de la numele omului de ştiinţă britanic care în 1964 a formulat existenţa sa teoretică.

Lumea întreagă priveşte cu uimire la noua descoperire, supranumită impropriu "particula lui Dumnezeu" (Leo Lederman), care deschide noi orizonturi de cunoaştere a universului. Descoperirea, ca în faţa oricărei cuceriri ştiinţifice, readuce în prim plan şi întrebările ultime despre originea şi sensul vieţii. Bozonul teoretizat de fizicianul britanic Peter Higgs, astăzi de 83 de ani – destinat cu siguranţă Premiului Nobel – este particula care conferă masă tuturor micro-particulelor, mărindu-le greutatea şi făcându-le să devină materie, cu excepţia fotonilor de lumină.

Universul rămâne astfel fără secrete? Nicidecum, din moment ce se spune că actuala cunoaştere a materiei nu cuprinde decât un sărman 4% din totalul realităţii. Dar descoperirea i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să-şi extindă, să aducă la zi şi să revadă o mare parte din teoriile actuale despre naşterea şi structura universului.

"Cred că în momentul de faţă fizica este foarte entuziasmantă", a comentat Higgs, îndemnând la noi cercetări care să meargă dincolo de aşa numitul "Model Standard" care dă ordine universului. Dacă previziunea lui Higgs se va adeveri şi în urma noilor măsurători anunţate la CERN, aceasta înseamnă că instrumentul matematic oglindeşte o anumită ordine în tot ceea ce există, sau, pentru a ne lăsa ajutaţi de cuvintele lui Teilhard de Chardin, o anumită ordine în "stofa" universului, formată dintr-o urzeală regulată pe care omul este chemat să o descopere şi să o înţeleagă.

Dar nu numai fizicienii au acceptat cu entuziasm posibilitatea de a merge mai departe pe tărâmul cunoaşterii, ci şi întreaga comunitate ştiinţifică, în special medicii.

Teologii la rândul lor se întreabă: în ce măsură se va schimba de acum concepţia noastră despre univers? Sfântul Toma de Aquino spunea că dacă nu avem idei juste despre realităţile create, nu ne putem face o idee corectă nici despre Dumnezeu.

"Coincidenţa între ceea ce noi gândim şi modul în care se comportă natura, reprezintă una din dintre cele mai mari enigme şi provocări pentru inteligenţă", spunea Benedict XVI într-un colocviu cu tinerii în Piaţa Sfântul Petru, în 2006:
• "Raţiunea noastră nu ar putea să o descopere pe cealaltă dacă nu ar exista o raţiune identică la originea amândurora".

Vedem astfel, continua Sf. Părinte, că "există o raţionalitatea subiectivă şi o raţionalitate obiectivă în materie, care coincid". "Şi cu cât noi putem folosi lumea cu ajutorul inteligenţei noastre, cu atât mai mult iese la iveală planul creaţiei". De altfel, încheia atunci Benedict XVI, ori se recunoaşte "prioritatea raţiunii, a Raţiunii creatoare care stă la începutul a toate", "ori se susţine prioritatea iraţionalului", drept care ar trebui să deducem, prin absurd, că "raţiunea ar fi un produs al iraţionalităţii".
• "În cele din urmă nu se poate 'demonstra' un proiect sau altul, dar marea opţiune a creştinismului este opţiunea pentru raţionalitate şi pentru prioritatea raţiunii. Aceasta mi se pare o opţiune foarte bună, care ne demonstrează cum dincolo de toate există o mare Inteligenţă, în care putem avea încredere".

Aici, serviciul audio: