Pentru ca toţi să aibă un loc de muncă stabil şi sigur: intenţia de rugăciune a Papei pentru luna iulie. Adevăratul capital este şi trebuie să rămână omul

RV 02 iul 2012. Intenţia generală de rugăciune a papei Benedict XVI pentru luna iulie este de o actualitate stringentă: "Pentru ca toţi să poată avea un loc de muncă şi să-şi desfăşoare munca în condiţii de stabilitate şi de siguranţă". În magisteriul său, Papa a făcut de mai multe ori referinţă la speranţa tinerilor de a găsi un loc de muncă, speranţă blocată de actuala criză economică planetară.

Şi în timp ce dezbaterea publică din România pare a fi dominată de subtilităţi forţate, numărul şomerilor estimat pentru luna mai din anul curent a ajuns, potrivit Institutului Naţional de Statistică, la 744 mii persoane (7,7%), în creştere atât faţă de luna precedentă cât şi faţă de aceeaşi lună din anul precedent.

Când s-a prezentat lumii, la jumătate lui aprilie de acum şapte ani, criza economică globală mocnea ca magma gata de erupţie sub crusta unei normalităţi aparente. De aceea, în faţa adunării internaţionale din Piaţa Sf. Petru şi din faţa micilor ecrane, cuvintele acelea discrete, marcate de flexiunile timidităţii, aveau sensul unei scurte trimiteri spirituale, erau o fereastră deschisă spre inima celui chemat să ia în mâinile sale conducerea bărcii lui Petru:
• "Sunt un umil lucrător în via Domnului...".

S-a prezentat astfel în faţa lumii, Benedict XVI, şi nimeni nu avea cum să întrevadă în acele cuvinte o nuanţă profetică. Care, în schimb, era prezentă. Noul Papă se prezenta ca "lucrător" şi, mai ales, "umil", o calitate irelevantă din punct de vedere social pentru o bună parte a planetei, obişnuită – mai ales în Occident – să trăiască mai presus de propriile posibilităţi, încurajată în aceasta de banii uşori de pe o piaţă financiară şi mai uşoare, şi să atribuie caracteristica de "umil lucrător" zilierului african sau îngrijitoarei domestice est-europene.

Doi ani mai târziu, lumea a început să-şi deschidă ochii. Criza produselor financiare, criza alimentară, recesiunea, bula speculativă au devenit cuvinte uzuale dintr-un dicţionar impus unei planete care s-a descoperit dintr-o dată mai fragilă, mai săracă, mai nesigură. O planetă pe care, din acel moment, Papa nu a încetat să o invite, insistând prin vorbă şi scris, să redea valoare demnităţii omului, acoperit de straturile unei finanţe creative care îl vedea şi continuă să-l vadă drept o simplă valoare de piaţă.

Nuanţa profetică din cuvintele Papei constă în a fi scos în evidenţă calitatea lucrătorului pe timp de criză. O persoană dezamăgită de euforia bunăstării, care trebuie să înveţe din nou să trăiască, asemeni unui viticultor, din ceea ce produce cu propriile puteri:
• "Societatea civilă înţelege acum, poate mai mult ca niciodată, că numai prin stiluri de viaţă bazate pe sobrietate, solidaritate şi responsabilitate, este posibilă construcţia unei societăţi mai juste şi a unui viitor mai bun pentru toţi" (Discurs către administratorii regiunii Lazio, 12 ianuarie 2009).

Acei "toţi", sunt pentru Papa în mod special familiile, pilaştrii unui sistem social demn de susţinut şi aducătoare de viitor graţie copiilor lor; dar, în general, sunt lucrătorii, îndeosebi cel care, din domeniul muncii, cunoaşte bine sudoarea dar nu şi garanţiile cuvenite:
• "Dragi lucrători şi lucrătoare (...) Biserica sprijină, întăreşte, încurajează orice efort menit să garanteze tuturor o muncă sigură, demnă şi stabilă. Papa vă este aproape, este alături de familiile voastre, de copii voştri, de tinerii voştri, de bătrânii voştri şi vă poartă pe toţi în inimă înaintea lui Dumnezeu" (Discurs către participanţii la pelerinajul Diecezei de Terni, 26 martie 2011).

"Înaintea lui Dumnezeu": în acel spaţiu unde bunurile produse devin cu adevărat un bine dacă, după cum spune Papa, se ţine cont că adevăratul capital de protejat este omul:
• "De la primatul valorii etice a muncii umane, provin priorităţi ulterioare: prioritatea omului asupra muncii însăşi, a muncii asupra capitalului, a destinaţiei universale a bunurilor asupra dreptului la proprietate privată, pe scurt, primatul lui a fi asupra lui a avea" (Discurs către ACLI, 27 ianuarie 2006).