UNESCO a decis: Bazilica „Naşterii Domnului” din Betleem este Patrimoniu al Umanităţii;
rămân însă o serie de perplexităţi
(RV – 30 iunie 2012) Pe 29 iunie, printr-o decizie istorică, Organizaţia
Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură a inclus bazilica
„Naşterea Domnului” din Betleem, şi parcursul de pelerinaj ce
conduce la aceasta, pe lista siturilor considerate Patrimoniu al umanităţii.
Locul sfânt din Betleem se adaugă celor 936 de nume de situri de salvgardat,
din 153 de diferite ţări, conţinute în lista monumentelor considerate parte a Patrimoniului
Umanităţii. Bazilica „Naşterii Domnului” este primul sit palestinian din această listă,
graţie a 13 voturi favorabile, faţă de 6 contrarii şi două abţineri. Admiterea
bazilicii pe lista monumentelor aparţinând Patrimoniului Umanităţii s-a făcut în cadrul
celei de-a 36-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Unesco, în curs de desfăşurare
la Sankt Petersburg, în Rusia, între 24 iunie şi 6 iulie.
Decizia Comitetului
a fost primită cu aplauze de către delegaţia palestiniană. „Aceste situri riscă distrugerea
totală din cauza ocupaţiei israeliene, a construirii zidului de separare şi a tuturor
acelor măsuri care au sufocat identitatea palestiniană”, a subliniat delegatul Autorităţii
Naţionale Palestiniene, după votare. O cu totul altă reacţie au avut-o reprezentanţii
israelieni şi americani care au vorbit despre decizii „total politice”. În special
ambasadorul Statelor Unite pe lângă UNESCO, David Killion, s-a declarat „profund dezamăgit”
de această decizie, spunând că „acest loc este sacru pentru toţi creştinii şi nu ar
trebui să fie politicizat”.
Candidatura bazilicii din Betleem la lista Patrimoniu
Umanităţii a generat perplexitate în cadrul Custodiei din Ţara Sfântă, a Patriarhatului
Grec şi a celui armean, care gestionează bazilica. Într-o precedentă declaraţia
făcută agenţiei catolice SIR, custodele din Ţara Sfântă, părintele Pierbattista Pizzaballa
a spus: „Nu aveam nici o problemă în privinţa recunoaşterii oraşului Betleem ca Patrimoniu
Unesco, în schimb nu suntem foarte entuziasmaţi în ceea ce priveşte bazilica”. În
opinia custodelui Ţării Sfinte „este vorba de o iniţiativă care complică gestionarea
pentru că, potrivit normelor Unesco, responsabilul gestionării locurilor – din perspectiva
agenţiei ONU – este guvernul şi nu proprietarul locului. Teama părintelui
Pizzaballa este că locurile sfinte ar putea fi folosite în scopuri politice. Nu vrem
să fim folosiţi în vederea unor chestiuni care nu privesc locurile sfinte, acestea
nu trebuie să fie amestecate în chestiuni politice”.
În legătură cu acest
subiect s-a exprimat şi mons. Antonio Franco, nunţiu apostolic în Israel şi delegat
apostolic la Ierusalim. „Locurile sfinte ale creştinătăţii sunt prin definiţie
patrimoniu al umanităţii – a explicat mons. Franco. Din punct de vedere strict religios,
fără alte motivaţii politice şi culturale, locurile sfinte, adică acele locuri care
ne vorbesc despre viaţa şi activitatea Domnului sau despre evenimente mântuirii, sunt
în sine un patrimoniu al umanităţii şi nu este necesară o definiţie în plus în acest
sens”, a spus nunţiul apostolic în Israel. Acesta este aspectul care motivează
nedumerirea celor trei comunităţi creştine care declară că vor susţine întotdeauna
faptul că un loc sfânt este în sine un patrimoniu al umanităţii, indiferent dacă este
sau nu recunoscut de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
Părintele
Pizzaballa a amintit că preşedintele palestinian Mahmoud Abbas a exprimat garanţii
că nu vor fi atinse drepturile Bisericilor, drepturile de proprietate şi de gestiune.
„Sperăm”, a spus custodele Ţării Sfinte, „ca locurile sfinte să rămână înafara tuturor
activităţilor care nu au nici o legătură cu locurile de cult”. Însă, atrage atenţia
asupra riscului instrumentalizării politice a deciziei UNESCO.
Şi mons.
William Shomali, episcop auxiliar de Ierusalim şi vicar patriarhal pentru Palestina,
a declarat pentru agenţia SIR că recunoaşterea bazilicii ca sit aparţinând Patrimoniului
Umanităţii este o victorie a diplomaţiei palestiniene şi a dreptului unei naţiuni.
Însă nu trebuie să se facă în nici un fel abstracţie de respectul datorat locului
de cult, ceea ce înseamnă că sanctuarul trebuie să rămână în mâinile celor trei comunităţi
religioase care se ocupă de bazilică. „Autoritatea palestiniană” – a adăugat
– „va avea datoria să se ocupe de acest sit atât cât este necesar şi cu delicateţe,
pentru a nu tulbura echilibrul dintre comunităţi”. Recunoaşterea va putea da garanţii
majore privind întreţinerea şi îngrijirea bazilicii, însă fără nici un fel de ingerinţe.
Proiectul pentru restaurarea bazilicii este cu mult anterior deciziei luate la
Sankt Petersburg pe 29 iunie, dar includerea acesteia pe lista monumentelor Patrimoniu
al Umanităţii va accelera cu siguranţă lucrările.
Câteva elemente istorice:După Evanghelii, mărturia cea mai antică privind locul de naştere al lui Isus
datează din a doua jumătate a secolului al II-lea şi aparţine filosofului şi martirului
Iustinian, originar din Flavia Neapolis, oraşul Nablus din Palestina de azi. El scrie
despre „o grotă în vecinătatea” zonei locuite a oraşului Betleem. Menţionarea grotei
ca adăpost improvizat face parte şi din tradiţia locală, fiind atestată şi de scrierile
apocrife numite Protoevanghelia lui Iacob (din secolul al II-lea), fiind repetată
apoi de Origene în scrierile sale (din secolul al III-lea). Istoricul Eusebiu
din Cesarea istoriseşte că în jurul anului 325 d.C. această grotă a fost înconjurată
de o bazilică realizată de împăratul Constantin şi de mama sa Elena. În anul 386,
Sfântul Ieronim s-a stabilit în apropierea bazilicii şi, împreună cu nobila romană
Paula şi alţi discipoli, trăiau o viaţă călugărească, dedicându-se studiului Bibliei
şi realizând versiunea latină a Bibliei (Vulgata), care a devenit apoi oficială în
biserica Occidentului. Bazilica din secolul al IV-a a fost apoi înlocuită în secolul
al VI-lea cu o bazilică de dimensiuni majore, cea existentă şi în zilele noastre.
În perioada cruciadelor (în secolul al XII-lea) zidurile bazilicii au fost înfrumuseţate
cu preţioase mozaicuri, incrustate cu aur şi sidef, din care au rămas câteva fragmente. Săpăturile
arheologice din 1934-1935 (solicitate de guvernul englez) au readus la lumină importante
fragmente de pavimente realizate în mozaic, din timpul bazilicii construite de împăratul
Constantin, unele fiind încă vizibile. Franciscanii care se află la Betleem din
1347, au mănăstirea chiar lângă bazilică şi, de asemenea, o biserică dedicată sfintei
Martire Ecaterina. Bazilica „Naşterii Domnului” s-a aflat deseori în centrul unor
dispute între palestinieni şi israelieni, fiind de asemenea scenariul unor conflicte,
printre care şi renumitul asediu israelian din 2002, durat 39 de zile.