Bazilica „Naşterii Domnului” din Betleem este deja patrimoniu al umanităţii: custodele
Ţării Sfinte şi nunţiul apostolic în Israel
(RV – 28 iunie 2012) Între 24 iunie şi 6 iulie, are loc la Sankt
Petersburg, în Rusia, cea de-a 36-a sesiune a Comitetului Patrimoniului Unesco,
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, informează agenţia
catolică de ştiri SIR. În cursul lucrărilor va fi evaluată candidatura
în vederea acceptării pe lista „patrimoniului mondial al Unesco” a Bazilicii
„Naşterea Domnului” din Betleem şi a parcursului de pelerinaj
până la biserică. Dacă cererea din partea Palestinei, care a devenit membră
cu titlu deplin al Unesco pe 31 octombrie 2011, va fi acceptată, bazilica din Betleem
va fi primul site din teritoriul palestinian care va intra în Registrul Unesco.
Bazilica
„Naşterea Domnului”, unul din locurile cele mai vizitate de către pelerinii şi turiştii
veniţi în Ţara Sfântă, a fost construită în timpul împăratului Constantin şi are nevoie
de lucrări de restructurare. Din acest motiv, cererea va fi analizată de Comitet în
regim de urgenţă.
Însă, candidatura bazilicii din Betleem a generat perplexitate
în cadrul Custodiei din Ţara Sfântă, a Patriarhatului Grec şi a celui armean, care
gestionează bazilica. Într-o precedentă declaraţia făcută agenţiei catolice SIR,
custodele din Ţara Sfântă, părintele Pierbattista Pizzaballa a spus: „Nu avem nicio
problemă în privinţa recunoaşterii oraşului Betleem ca Patrimoniu Unesco, în schimb
nu suntem foarte entuziasmaţi în ceea ce priveşte bazilica”. În opinia custodelui
Ţării Sfinte „este vorba de o iniţiativă care complică gestionarea pentru că, potrivit
normelor Unesco, responsabilul gestionării locurilor – din perspectiva agenţiei ONU
– este guvernul şi nu proprietarul locului. Teama părintelui Pizzaballa este că
locurile sfinte ar putea fi folosite în scopuri politice. Nu vrem să fim folosiţi
în vederea unor chestiuni care nu privesc locurile sfinte, acestea nu trebuie să fie
amestecate în chestiuni politice”.
În legătură cu acest subiect s-a exprimat
şi mons. Antonio Franco, nunţiu apostolic în Israel şi delegat apostolic la Ierusalim. „Locurile
sfinte ale creştinătăţii sunt prin definiţie patrimoniu al umanităţii – a explicat
Mons. Franco. Din punct de vedere strict religios, fără alte motivaţii politice şi
culturale, locurile sfinte, adică acele locuri care ne vorbesc despre viaţa şi activitatea
Domnului sau despre evenimente mântuirii, sunt în sine un patrimoniu al umanităţii
şi nu este necesară o definiţie în plus în acest sens. Acesta este aspectul care
motivează nedumerirea celor trei comunităţi creştine care declară că vor susţine întotdeauna
faptul că un loc sfânt este în sine un patrimoniu al umanităţii, indiferent dacă este
sau nu recunoscut de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.