Creştinul trăieşte credinţa nu numai în tăcere: prezentat, marţi, la Roma, "Instrumentum
Laboris", documentul de bază al apropiatului Sinod al Episcopilor despre Noua Evanghelizare
RV 19 iun 2012.O cultură înrădăcinată mai adânc în
Evanghelie pentru un răspuns adecvat la semnele timpurilor.
A avut loc marţi în Sala de presă a Sf. Scaun, prezentarea documentului "Instrumentum
laboris", textul de bază al celui de al 13-lea Sinod general al episcopilor, pe tema
Noii Evanghelizări, programat să aibă loc la Roma de la 7 la 28 octombrie 2012. Împărţit
în patru capitole, documentul a fost publicat în latină, italiană, franceză, engleză,
germană, spaniolă, portugheză şi poloneză. Care este însă conţinutul documentului?
Vă prezentăm mai jos o sinteză realizată de redacţia centrală Radio Vatican.
"Nu
vă fie teamă!": sensul Noii Evanghelizări este cuprins aici, în acest verset al Evangheliei
după Matei, cu care se încheie "Instrumentum laboris". În "deşerturile" lumii
contemporane, în care creştinii sunt expuşi la ispita neîncrederii şi se distanţează
de credinţă, Bisericii nu trebuie să-i fie teamă să găsească "noi instrumente şi noi
cuvinte" pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu, cultivând şi o reînnoire constantă,
după experienţa păcatului prin care trec mădularele sale. De aici, invitaţia din primul
capitol al documentului pre-sinodal de a redescoperi inima evanghelizării, întâlnirea
cu Cristos, fără a se lăsa derutaţi de falsele convingeri potrivit cărora evanghelizarea
îngrădeşte libertatea omului. Dimpotrivă, adeziunea deplină la Cristos-Adevărul, înalţă
libertatea umană la cote binefăcătoare.
În "Instrumentum laboris" se descriu
şapte contexte în care se poate desfăşura Noua Evanghelizare: domeniul cultural,
marcat, mai ales în Occident, de secularism, hedonism şi consumism, dar care prezintă
un aspect pozitiv prin atenţia sa faţă de realitatea omului, important pentru a se
apropia şi de cei care nu cred şi a-i face să participe la iniţiative precum "Curtea
Neamurilor". Urmează apoi, contextele social, economic şi politic, cele mai afectate
de criza financiară şi fenomenul migrator, care duc la descompunerea valorilor dar
şi la creşterea solidarităţii. Devine urgentă, prin urmare, susţinerea păcii, coexistenţei,
dialogului şi drepturilor omului, şi datorită faptului că prăbuşirea ideologiei comuniste
şi încetarea divizării lumii occidentale în două blocuri, au scos la iveală noi actori
politici, precum islamismul şi lumea asiatică, cu riscul de noi tentaţii de dominaţie
şi putere. Riscuri se întâlnesc şi în contextele ştiinţific şi comunicativ, în care
ştiinţa şi tehnologia sunt considerate "noi religii", iar tehnologia digitală încurajează
egocentrismul, reducând etica la un instrument de spectacol. În fine, contextul religios
prezintă, desigur, elementul pozitiv al renaşterii religioase în multe ţări, dar totodată
riscul fundamentalismului şi al terorismului, împreună cu înmulţirea sectelor.
Pentru
a trăi ca creştini în interiorul acestor domenii, documentul pre-sinodal sugerează
mai întâi de toate spiritul de auto-critică, altfel spus, denunţarea acelei "apostazii
tăcute" care-i face pe creştini să se îndepărteze de practica religioasă. Instrumentele
Noii Evanghelizări devin, aşadar, caritatea, dialogul ecumenic – înţeles nu ca simplă
cooperare dar ca dorinţă de a se lăsa transformaţi de Duhul Sfânt, fiind dezbinarea
dintre creştini un adevărat scandal pentru lume; mai departe, dialogul interreligios,
fondat mai ales pe binomul adevăr-libertate; creşterea parohiei şi promovarea pastoralei
vocaţionale astfel încât să rezolve carenţa de preoţi, datorată slăbiciunii de a rămâne
fideli marilor hotărâri ale vieţii. Trebuie recuperat curajul de a readuce întrebarea
despre Dumnezeu în lumea contemporană, în special în Occident, obiectiv primar, dar
nu exclusiv, al Noii Evanghelizări.
Toate acestea – suntem la al treilea
capitol al documentului – din convingerea că transmiterea credinţei este o îndatorire
a fiecărui creştin în parte şi a întregii Biserici, şi că "nu se poate da mai departe
ceea ce nu se crede şi nu se trăieşte". De aceea, documentul de lucru sugerează
consolidarea unităţii dintre credinţă şi liturgie, o mai mare atenţie la formarea
cateheţilor, cu posibilitatea de a crea pentru ei un minister special în interiorul
Bisericii, un mai mare sprijin pentru familie, "loc exemplar de evanghelizare".
Se
accentuează în mod deosebit şi viaţa consacrată şi contemplativă, grupurile şi mişcările
bisericeşti, "noii evanghelizatori" dispuşi să trăiască propriile decizii de viaţă
fără temeri sau falsă pudoare. Carismele înseşi, se citeşte în "Instrumentum laboris",
pot fi integrate în Biserică graţie importanţei lor esenţiale pe care o împărtăşesc
alături de instituţii. Într-o lume în care urmarea lui Cristos este tot mai greu de
înţeles, contrastată şi obstaculată, creştinii trebuie să depăşească fractura dintre
Evanghelie şi viaţa de fiecare zi, ca să-ţi trăiască identitatea de fii ai lui Dumnezeu
cu "forţă blândă", având şi curajul de a denunţa şi recunoaşte infidelităţile, scandalurile
şi vinovăţiile comunităţilor.
Ultimul capitol din "Instrumentum laboris"
pune, în schimb, accentul pe modul în care poate fi vitalizată activitatea pastorală,
privind cu predilecţie la sacramentele Botezului şi Reconcilierii şi
promovând prima vestire a Evangheliei între cei care nu cred. Centrală, şi legătura
dintre transmiterea credinţei şi educaţie, ca răspuns la situaţia de urgenţă educativă
denunţată de Benedict XVI cu o ecologie a persoanei umane, care să privească omul
în optica dezvoltării integrale, şi aspectul complementar al credinţei şi raţiunii,
cele două "aripi care duc la Dumnezeu", după expresia lui Ioan Paul al II-lea.
Obiectivul
final al Noii Evanghelizări este în orice caz acela de a fi "un medicament de bucurie
şi viaţă împotriva oricărei temeri", pentru a duce în lume speranţa Evangheliei,
pentru că toţi oamenii, în mod mai mult sau mai puţin conştient, au nevoie de speranţă
pentru a trăi cu seninătate prezentul.