Oaspetele ar putea fi un înger: apel al liderilor religioşi elveţieni în favoarea
refugiaţilor şi solicitanţilor de azil
(RV - 16 iunie 2012) "Nu uitaţi ospitalitatea, căci
datorită ei unii i-au primit, fără să
dea seama pe îngeri”: se inspiră anul acesta din Scrisoarea către Evrei
13, 2, apelul Bisericilor şi comunităţilor religioase elveţiene cu
ocazia sâmbetei şi duminicii refugiaţilor care se celebrează în ţară pe 16
şi 17 iunie. "Ospitalitatea - se citeşte în text - este o sabie cu doua tăişuri.
Deoarece cu oaspetele primim în casă un străin, care nu face parte din familie sau
comunitate. Nu se poate, prin urmare, exclude riscul de a primi persoana greşită.
Şi aceasta ne face neîncrezători. Oaspetele ar putea fi chiar un duşman: cunoaştem
această atitudine, nu cu totul neîntemeiată, şi toţi facem experienţele noastre, care
nu sunt întotdeauna pozitive".
"Cine nu doreşte să găzduiască îngeri?
Pe cât ar putea părea străini - este scris în apel - nu am avea nimic de temut.
Versetul luat din Scrisoarea către Evrei se fală în secţiunea "Recomandări pentru
zi cu zi". Deci, nu este vorba despre îngerii de Crăciun, din piese de teatru sau
opere de artă, ci îngeri din viaţa de toate zilele. Nu-i recunoaştem la prima vedere,
şi, uneori nu-i recunoaştem deloc. Nu ştim care persoană ascunde un înger în sine.
Şi cum îngerul nu este vizibil în persoană, ar putea fi orice fiinţă umană din faţa
uşii sau porţii noastre. De aceea, ori de câte ori am trântit uşa în faţa cuiva, e
posibil să fi alungat un înger. Şi aceasta este un risc, din puncte de vedere biblic,
cel mai mare şi, de departe, cel mai grav".
Apelul este semnat de către preşedintele
Conferinţei Episcopilor Elveţiene, mons. Norbert Brunner, de preşedintele Consiliului
Federaţiei Bisericilor Evanghelice din Elveţia, Gottfried Wilhelm Locher, de preşedintele
Federaţiei Comunităţilor Evreieşti Elveţiene, Herbert Winter şi mons. Harald Rein,
episcop catolic al Bisericii creştine elveţiene. Liderii religioşi afirmă că se vorbeşte
mult despre modul în care solicitanţii de azil profită de ospitalitate, şi abuzează
de ea şi nu se comportă aşa cum ar trebuie să facă un oaspete. "Acest lucru se poate
întâmpla - explică - şi este riscul nostru ca gazdă. Dar nimeni nu vorbeşte despre
faptul că solicitanţii de azil sunt îngerii care onorează ospitalitatea noastră. Acest
lucru s-ar putea întâmpla, spune Scrisoarea către Evrei, şi aceasta este, de asemenea,
un risc pentru cine îi găzduieşte. A crede că celălalt ar putea fi un înger este,
de asemenea, o modalitate de preîntâmpina persoanele străine. Şi tocmai pentru că
îngerii nu pot fi recunoscuţi, nu putem face altceva decât să acceptăm cererea de
ospitalitate a fiecărei fiinţe umane".
Nu este desigur prima dată când Bisericile
şi comunităţile religioase elveţiene intervin asupra acestui subiect. Angajarea concretă
datează din 1985, cu memorandumul de partea refugiaţilor: "Respectul şi demnitatea
fiecărei persoane umane, indiferent de rasă, limbă, religie, sex sau poziţie socială,
este unul dintre principiile Statului nostru şi culturii noastre. Acest principiu
- se citeşte în document - trebuie să apară în special în comportamentul nostru faţă
de cei slabi şi dezavantajaţi, dar şi în cazul solicitanţilor de azil şi al refugiaţilor”.
În
2011, în Elveţia trăiau douăzeci şi cinci de mii de refugiaţi recunoscuţi. In acelaşi
an, Caritas Elveţia a asistat peste 560 de refugiaţi şi solicitanţi de azil, în cantoanele
Schwyz şi Obwalden şi mai mult de 395 în cantonul Fribourg (L'Osservatore Romano,
sâmbătă 16 iunie 2012)