Într-o lume care-şi pune încrederea în sine, să învăţăm să ne încredem în Dumnezeu prin intermediul rugăciunii: Benedict XVI, la cateheza audienţei generale, dedicată rugăciunii

RV 13 iun 2012. Rugăciunea, respiraţie a sufletului şi oază de pace unde găsim apa care alimentează viaţa noastră spirituală şi ne transformă existenţa. Este imaginea folosită de Benedict XVI la cateheza audienţei generale de miercuri, pentru a sublinia frumuseţea şi prospeţimea sufletească pe care rugăciunea le revarsă în inimile deschise la lucrarea lui Dumnezeu. Audienţa s-a desfăşurat în aula Paul al VI-lea.

Continuând seria catehezelor despre rugăciune, Papa s-a oprit de această dată la Scrisoarea a doua a Sf. Apostol Paul către Corinteni, notând că celor care contestau legitimitatea apostolatului său, Sf. Paul nu le răspunde enumerând comunităţile pe care le-a fondat sau kilometrii pe care i-a parcurs. Apostolul nu se opreşte să le amintească greutăţile şi ostilitatea pe care a trebuit să le înfrunte pentru a predica Evanghelia.
• "... ci le arată legătura sa cu Domnul, un raport atât de intens încât este marcat şi de momente de extaz, de contemplaţie profundă. Aşadar, nu se laudă cu ceea ce a făcut el, cu capacităţile, activitatea şi realizările lui, se laudă cu lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în el şi prin intermediul lui".

Întâlnirea zilnică cu Domnul şi frecvenţa la Sacramente, a adăugat Papa, facilitează deschiderea minţii şi a inimii la prezenţa sa, la cuvintele şi lucrarea sa. "Dumnezeu ne atrage la sine, ne face să urcăm muntele sfinţeniei ca să fim tot mai aproape de El, dăruindu-ne de a lungul drumului lumini şi mângâieri". Domnul l-a atras cu totul la sine pe Sf. Paul în momentul convertirii lui pe drumul Damascului. Isus cel înviat îi revelează apostolului că "tăria se arată pe deplin în slăbiciune". În Sf. Paul, a explicat Pontiful, nu predomină slăbiciunile, persecuţiile şi zbuciumul suferit din dragoste faţă de Dumnezeu, pentru că în el locuieşte 'puterea lui Cristos': "Atitudinea lui lasă de înţeles că orice greutate în urmarea lui Cristos şi mărturia pentru Evanghelia sa, poate fi depăşită prin deschiderea plină de încredere la lucrarea Domnului".

Sfântul Paul este pe deplin conştient de a fi un simplu "vas de lut" în care Dumnezeu depune "bogăţia şi puterea harului său", dar înţelege cum trebuie să înfrunte şi să trăiască orice eveniment:
• "În momentul în care se experimentează propria slăbiciune, se manifestă puterea lui Dumnezeu, care nu abandonează, nu lasă singuri, dar devine sprijin şi tărie (...) La fel este şi pentru noi. Domnul nu ne eliberează de rele dar ne ajută să ne maturizăm în suferinţe, în greutăţi, în persecuţii. Credinţa, aşadar, ne spune că dacă rămânem în Dumnezeu, chiar dacă omul nostru exterior se deteriorează, chiar dacă sunt atât de multe greutăţi, omul lăuntric, în schimb, se reînnoieşte, se maturizează de la o zi la alta tocmai datorită încercărilor".

În măsura în care creşte "uniunea noastră cu Domnul şi se face intensă rugăciunea noastră", înţelegem că nu puterea mijloacelor noastre este cea care realizează Împărăţia lui Dumnezeu ci "Dumnezeu, cel care face lucruri minunate chiar prin slăbiciunea noastră, prin nepotrivirea noastră la misiunea primită. Trebuie, aşadar, să avem smerenia de a nu ne încrede doar în noi înşine, ci de a lucra, cu ajutorul Domnului, în via Domnului, punându-ne încrederea în El ca vase de lut fragile".

"Numai credinţa, încrederea în lucrarea lui Dumnezeu este garanţia de a nu munci în zadar". Într-o lume care tinde să-şi pună încrederea numai în "eficienţa şi puterea mijloacelor omeneşti", trebuie să redescoperim "puterea rugăciunii". A-l contempla pe Domnul, este fascinant dar în acelaşi timp înfricoşător: "fascinant pentru că El ne atrage la sine şi răpeşte inima noastră spre înălţimi, ducând-o la înălţimea sa unde gustăm pacea, frumuseţea iubirii sale; înfricoşător, pentru că ne face să vedem slăbiciunea noastră umană, nepotrivirea noastră, efortul de a-l învinge pe Cel rău care ameninţă viaţa noastră, acel spin înfipt şi în trupul nostru".

Pentru a înfrunta orice fel de împotrivire, asemeni Sf. Paul, este important să perseverăm în fidelitatea raportului nostru cu Dumnezeu, mai ales în situaţii de ariditate, de încercare, de absenţa aparentă a lui Dumnezeu: "cu cât dăm mai mult spaţiu rugăciunii – a notat Papa – cu atât mai mult vom vedea că viaţa noastră se transformă şi va fi însufleţită de puterea concretă a iubirii lui Dumnezeu". La fel s-a întâmplat şi în viaţa Fericitei Tereza de Calcuta care, a amintit Sfântul Părinte, "găsea în contemplarea lui Isus raţiunea ultimă şi forţa incredibilă de a-l recunoaşte în cei săraci şi părăsiţi, în pofida firii sale fragile":
• "Contemplaţia lui Cristos în viaţa noastră nu ne înstrăinează de realitate ci ne face să participăm şi mai mult la mersul omenirii, pentru că Domnul, atrăgându-ne la sine în rugăciune, ne ajută să ne facem prezenţi şi aproape pentru orice frate în iubirea sa".

La audienţa generală a luat parte şi o delegaţie din Comitetul de beatificare a lui Giuseppe Toniolo care a înmânat Papei o parte din relicvele acestui Fericit care, unit puternic cu Dumnezeu, a lăsat o amprentă socială deosebit de profundă. Mesajul lui, spunea Sfântul Părinte la 29 aprilie, ziua beatificării, este de mare actualitate: "Fericitul Toniolo arată primatul persoanei umane şi al solidarităţii".

La încheierea audienţei generale de miercuri Benedict XVI a invocat Binecuvântarea Apostolică asupra celor prezenţi în aula Paul al VI-lea, binecuvântare ce ajunge pe calea undelor la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio: