Papa, la reuniunea de studiu a diecezei de Roma: Botezul, dar şi misiune, nu se primeşte pentru sine şi pentru a fi uniţi cu Biserica

RV 12 iun 2012. "Mergeţi şi faceţi ucenici, botezând şi învăţând. Să redescoperim frumuseţea Botezului". Se inspiră din Evanghelia după sf. Matei, tema reuniunii de studiu anuale a diecezei de Roma, inaugurată luni seară de Benedict XVI, în bazilica San Giovanni in Laterano, cu o reflecţie despre Botez. Reuniunea de studiu se va încheia miercuri. "Roma îl iubeşte pe Papa şi îl apără ca pe un dar al lui Cristos", a spus cardinalul Agostino Vallini, vicarul Papei pentru Dieceza Romei, în cuvântul său de salut.

"De ce este necesar Botezul pentru a fi discipoli ai lui Cristos?", s-a întrebat Benedict XVI. Un prim răspuns îl oferă deja cuvintele lui Isus folosite în formula botezului: "În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh". Faptul de a fi botezaţi, explică liber Benedict XVI, ne introduce în dumnezeierea Preasfintei Treimi, numele lui Dumnezeu devine numele nostru iar noi, mărturisitorii săi. A primi botezul, aşadar, înseamnă mai întâi de toate a fi uniţi cu Dumnezeu într-o nouă existenţă.

Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu mai este o realitate îndepărtată ci o prezenţă vie de care trebuie să ţinem cont: nu ne facem creştini singuri, Dumnezeu este cel care ne face creştini. Fiind cufundaţi prin botez în Dumnezeu, suntem în comuniune cu fraţii:
• "A fi botezaţi nu este niciodată un act solitar, pentru 'mine', ci întotdeauna şi necesar un a fi uniţi cu toţi ceilalţi, un a fi în unitate şi solidaritate cu întregul Trup al lui Cristos".

Dar şi ritul Botezului, a continuat Benedict XVI, ne ajută să înţelegem semnificaţia acestui sacrament în care-şi dau întâlnire cuvântul şi apa. Aceasta din urmă, simbol religios important al vieţii celei noi, dar şi al morţii prin care se ajunge la înviere, la o nouă viaţă. Apa, ca materie, ne aminteşte că credinţa creştină este făcută şi din materie şi trup. Cuvântul de la ritul botezului – întreita renunţare, făgăduinţele şi invocaţiile – face în aşa fel încât Botezul se revelează şi se transformă într-o cale de urmat în viaţă:
• "În acestea îşi găseşte împlinire o decizie, în aceste cuvinte este prezent întregul nostru parcurs baptismal, atât cel precedent, pre-baptismal, cât şi cel succesiv, post-baptismal. Aşadar, prin aceste cuvinte şi aceste simboluri, Botezul se extinde la toată viaţa noastră".

Referindu-se la cele trei renunţări care fac parte din ritul botezului, Benedict XVI a spus că renunţarea la seducţiile răului înseamnă astăzi emanciparea faţă de un stil de viaţă în care nu contează adevărul ci aparenţa, efectul, senzaţia, în care, sub pretextul adevărului, în realitate, se contribuie la distrugerea omului:
• "Există o cultură care nu caută binele, al cărei moralism este, de fapt, o mască pentru a confunda, a crea confuzie şi distrugere. Acestei culturi, în care minciuna se prezintă cu haina adevărului şi a informaţiei, acestei culturi care caută numai bunăstarea materială şi se leapădă de Dumnezeu, noi îi spunem «nu»".

Renunţarea la păcat, pentru a trăi în libertatea fiilor lui Dumnezeu, înseamnă - a continuat Papa - a recunoaşte că înaintea lui Dumnezeu păcatul nu este un detaliu lipsit de importanţă, un cuvânt ridicol; tot la fel, libertatea nu este, cum se înţelege astăzi, emanciparea de credinţă şi, la urma urmei, emanciparea de Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeşte, s-a făcut vulnerabil pînă la moarte din dragoste pentru noi şi a-l răni prin păcat înseamnă a trăi împotriva noastră înşine şi împotriva libertăţii noastre.

În fine, ritul botezului cuprinde şi renunţarea la Satana: acest pas înseamnă a spune «da» lui Dumnezeu şi a spune «nu» Celui rău, care vrea să se facă Dumnezeu în această lume.

Mărturisirea de credinţă este de importanţă fundamentală pentru Botez. Nu este vorba de o formulă oarecare pentru că, subliniază Papa, se referă la trăirea noastră: este un dialog, este lucrarea lui Dumnezeu pentru noi, este un drum. Numai dacă îl acceptăm pe Cristos drept cale, spune Sfântul Părinte, începem cu adevărat să fim pe calea lui Cristos şi începem să trăim adevărul lui Cristos.

Ultima reflecţie a Papei s-a referit la două întrebări majore despre Botezul copiilor: "Putem impune unui copil religia pe care să o trăiască? N-ar fi necesar să primească Botezul după o anumită maturizare umană şi catehetică?" Aceste întrebări, a spus Papa, arată că nu mai vedem în credinţa creştină viaţa cea nouă, adevărata viaţă, ci o simplă opţiune între altele, ba chiar o povară care n-ar trebui impusă fără consimţământul celui interesat. În realitate, Botezul copiilor nu se împotriveşte libertăţii, este chiar necesar să fie dat pentru a justifica şi darul, altfel discutabil, al vieţii. Numai viaţa care vine din mâinile lui Dumnezeu, care poartă numele lui Cristos, cufundat în numele lui Dumnezeu întreit, este în mod sigur un bine care poate fi dăruit mai departe fără nicio reţinere.

Aici, serviciul audio: