Benedict al XVI-lea: există o frumuseţe specială în viaţa preoţească
(RV - 5 iunie 2012) Vineri 15 iunie, în solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus
se celebrează şi Ziua mondială de rugăciune pentru sfinţirea clerului. Celebrând
Ora Medie, sâmbătă 2 iunie, în domul din Milano împreună cu preoţii, călugări şi călugăriţe
şi seminariştii arhidiecezei ambroziene, Benedict al XVI-lea a arătat că există o
frumuseţe specială în viaţa preoţească şi a amintit cum Paul al VI-lea, ca arhiepiscop
de Milano, în 1958, compara viaţa preoţească cu un poem: „Începe viaţa sacerdotală:
un poem, o dramă, un mister nou (…) izvor de meditaţie perpetuă (…) mereu obiect de
descoperire şi de uimire; (Preoţia) este mereu noutate şi frumuseţe pentru cine se
dedică în ea cu gând înaripat de iubire (…) este recunoaşterea lucrării lui Dumnezeu
în noi” (Predica pentru hirotonirea a 46 noi preoţi, la 21 iunie 1958).
Şi
Papa Benedict, atent la muzică, a comparat viaţa sacerdotală şi consacrată cu „o simfonie”,
în care trei elemente - uniunea personală cu Dumnezeu, slujirea Bisericii şi slujirea
întregii omeniri - nu se contrapun ci se îmbină armonios. Sunt parte integrantă
a acestei frumuseţi a vieţii consacrate şi preoţeşti castitatea şi celibatul. Desigur
- nota Benedict al XVI-lea, „iubirea faţă de Isus valorează pentru toţi creştinii,
dar capătă o semnificaţie specială pentru preotul celibatar şi pentru cine a răspuns
chemării la viaţa consacrată: numai şi totdeauna în Cristos se găseşte izvorul şi
modelul pentru a spune zilnic „da” la voinţa lui Dumnezeu”. Papa a reamintit rădăcinile
Bisericii ambroziene, învăţătura Sfântului Ambrozie. „Prin ce legături poate fi reţinut
Cristos în noi?" - se întreba Sfântul Ambroziu, care cu intensitate surprinzătoare
a predicat şi cultivat fecioria în Biserică, promovând şi demnitatea femeii. La întrebarea
citată răspundea: „Nu cu nodurile de frânghii, dar cu lanţurile iubirii şi cu afecţiunea
sufletului” (Despre feciorie, 13,77).
Şi în continuare Pontiful a citat
dintr-o predică a Sfântului Ambroziu ţinută fecioarelor: „Cristos este totul pentru
noi: dacă doreşti să-ţi reînsănătoşeşti rănile, el este medicul; dacă chinuit de arşiţa
febrei, el este izvorul; dacă te găseşti oprimat de vină, el este dreptatea; dacă
ai nevoie de ajutor, el este puterea; dacă îţi este frică de moarte, el este viaţa;
dacă doreşti paradisul, el este calea; dacă îţi este teamă de întuneric, el este lumina;
dacă eşti în căutare de hrană, ele este nutrimentul” (Despre feciorie, 16,
99).