De la Papa, privirea maternă a Bisericii faţă de divorţaţii recăsătoriţi

(RV - 4 iunie 2012) Familiile marcate de "experienţele dureroase de eşec şi de separare" pot conta pe sprijinul Papei şi al Bisericii. Este "unul dintre mesajele puternice lansate de către Benedict al XVI-lea la Întâlnirea Mondială a Familiilor încheiată duminică la Milano. Atât la Sărbătoarea mărturiilor de sâmbătă seara, 2 iunie, cât şi la Liturghia de duminică, Pontiful vorbind despre familie, a reiterat că cei separaţi "nu sunt înafara" Bisericii, ci mai degrabă sunt "în inima Bisericii".

Despre aceste importante afirmaţii ale Papei, Alessandro Gisotti de la serviciile noastre informative centrale (SIC) l-a intervievat pe preotul Paolo Gentili, directorul oficiului Conferinţei episcopale italiene pentru familie.
• Sfântul Părinte a fost perfect pe linia adevărului şi milostivirii; despre adevărul Sacramentului, asupra căruia de mai multe ori s-a pronunţat prin cuvinte, chiar fascinante; însă, pe de altă parte, şi asupra caracterului nescindabil al Sacramentului cu privire - întocmai - la divorţaţi recăsătoriţi şi de aceea în imposibilitatea de a primi Sfânta Împărtăşanie şi dezlegarea în sacramentul Reconcilierii. Aş spune, totuşi, că a mers un pic mai departe. Chiar discursul pe care l-a ţinut clerului din dieceza de Aosta, în iulie 2005, la începutul pontificatului său punea accentul pe îndurarea de care trebuie să se ţină cont: o Biserică ce îşi deschide larg braţele în adevăr şi care îşi face simţită apropierea de persoanele care suferă. Exact pe aceeaşi linie a fost şi Reuniunea de studiu pe care am avut-o recent - doar cu un an în urmă, vara trecută - cu titlul: "Lumini de speranţă pentru familia rănită", din care încep să se vadă roade.

Chiar şi fără primirea corporală a Sacramentului - a spus Papa - există o comuniune spirituală cu Cristos, iar a face să se înţeleagă acest lucru - a adăugat - este important. Aici este mult de lucru...
• Cred că munca cea mai grea - şi o constatăm cu mulţi responsabili, cupluri de soţi, şi preoţi - este străduinţa pastorală pentru a-i face să descopere adevărata Biserică ca Trup al lui Cristos, de unde şi feluritele prezenţe care sunt prezenţa lui Isus în Evanghelie, în ascultarea Scripturilor, în rugăciune, în suferinţa oferită, dar, mai ales în sacramentul mântuirii care este Biserica. Asta înseamnă a putea trăi Trupul lui Cristos prin Biserică, chiar neprimindu-l trupeşte în Sfânta Împărtăşanie. Acest lucru înseamnă cu adevărat a avea claritate în privinţa familia de familii care este Biserica, cu o îmbrăţişare mare a Sfântului Părinte pentru persoanele rănite, pe care am auzit, spunând că strânge acele lacrimi ale atâtor persoane care au trăit falimentul căsătoriei. Şi mă gândesc, în special, şi la atâţi copii, deosebit de încercaţi, care au trăit divorţul părinţilor lor.

Multe persoane, rănite de aceste situaţii de separare, cu siguranţă, s-au simţit atinse la inimă. În acest sens, există şi o aşteptare de noi roade de la cuvintele Papei?
• Vedem deja această mare rodnicie. Congresul naţional care a fost organizat anul trecut, a dus în toamnă la promovarea multor parcursuri pastorale pentru persoane separate sau pentru persoanele care au trăit divorţul şi format o nouă uniune. Vorbim aici despre credincioşi care trăiesc divorţaţi recăsătoriţi: acesta este termenul important, în sensul că poate, uneori, au redescoperit credinţa tocmai în suferinţa acelui eşec matrimonial. Astfel, bogăţia acestor parcursuri pastorale poate deveni o apropiere vie de comunitate. Pe de o parte, a putea împărtăşi cu alţii care au avut aceeaşi experienţă, pe de alta faptul de a fi călăuziţi - însă - de îndrumarea spirituală a unor preoţi pregătiţi pentru acest lucru, dar şi de multe cupluri căsătorite care, deşi trăind în acest moment fidelitatea faţă de căsătorie, ştiu bine că nu sunt ei adevăraţii autori, ci harul Duhului care îi însoţeşte şi trebuie zilnic irigat de o viaţă cu adevărat creştină ...