Papa la Milano: familia, patrimoniu principal al umanităţii; sâmbătă seară, Sărbătoarea mărturiilor date de familii

(RV - 2 iunie 2012) A doua zi a Papei în Milano pentru cea de-a VII-a Întâlnire Mondială a Familiilor pe tema: „Familia: munca şi sărbătoarea”. Sâmbătă, Benedict al XVI-lea a prezidat în domul oraşului celebrarea Orei Medii împreună cu preoţii, călugări şi călugăriţe şi seminariştii arhidiecezei cărora pape le-a vorbit despre frumuseţea de a se dărui total lui Cristos şi Bisericii. Apoi Sfântul Părinte s-a dus la stadionul San Siro pentru minunate întâlnire cu adolescenţii care au primit sau urmează să primească sacramentul Mirului. În cursul după amiezii, la sediul arhiepiscopal a avut loc întâlnirea cu autorităţile civile, militare şi întreprinzători. În fine, seara, în cadrul Întâlnirii Mondiale a Familiilor, Sărbătoarea Mărturiilor în Parcul Bresso şi răspunsurile Pontifului la întrebările puse de câte o familie din fiecare continent: o copilă vietnameză, doi logodnici, un tânăr şi o tânără, din Madagascar, o familie greacă, una din Statele Unite ale Americii şi doi soţi brazilieni. Duminică, momentul culminant al celei de-a VII-a Întâlniri Mondiale a Familiilor, Sfânta Liturghie prezidată de Benedict al XVI-lea cu familii şi pentru familiile din întreaga lume.

Vineri seară, teatrul Scala din Milano, plin până la refuz, a găzduit un concert extraordinar. Primit de către administratorul Teatrului La Scala, Stéphane Lissner, Benedict al XVI-lea a luat loc în sală. Protagonistă „Oda bucuriei” de Beethoven, pentru un eveniment dedicat victimelor cutremurului din regiunea Emilia Romagna. Anterior, Papa începuse vizita pastorală pentru oraş cu salutul de bun venit în Piaţa Domului.

Din Milano, serviciul unuia dintre trimişii noştri, Alessandro De Carolis:
• Există o bucurie care, transportată de note de o „grandioasă” frumuseţe, ajunge să apropie de Dumnezeu. Şi există o bucurie care se naşte din Dumnezeu însuşi şi vine pe pământ pentru a face mai bună inima omului. După ce a ascultat executarea "intensă şi angajantă" a Simfoniei a IX-a de Beethoven - şi, în special, a celebrei "Odă Bucuriei", care o încheie, în interpretarea Orchestrei şi Corului teatrului La Scala, dirijate Daniel Barenboim - Benedict al XVI-lea aduce omagiu geniului compozitorului german, extinzând cumva dimensiunile măiestriei sale.

Vorbind despre compoziţie, Papa îi apreciază "viziunea ideală de umanitate", şi totuşi observă:
• Nu este o bucurie propriu-zis creştină aceea pe care Beethoven o cântă, este însă bucuria convieţuirii fraterne a popoarelor, a victoriei asupra egoismului, şi este dorinţa ca drumul omenirii să fie marcat de iubire, aproape o invitaţie pe care o face tuturor dincolo de orice barieră şi convingere.

Pe acest avânt de înălţare cu totul uman, Papa inserează viziunea creştină. Luat singur, spune, sentimentul "Odei bucuriei" de Schiller, se goleşte în comparaţie cu cei care în acest moment suferă deoarece, de exemplu, violenţa unui cutremur de pământ le-a smuls persoane dragi şi bunuri. Şi aceasta - notează - ar putea chiar trezi îndoială cu privire la prezenţa reală a acelui "bun tată" în "cerul înstelat", cântat de Imn, în timp ce - obiectează - suntem pe pământ ca "să căutăm un Dumnezeu care nu tronează la distanţă, dar intră în viţa noastră şi în suferinţa noastră:
• Nu avem nevoie de un discurs ireal despre un Dumnezeu distant şi despre o fraternitate ce nu angajează. Suntem în căutare de Dumnezeul apropiat. Căutăm o fraternitate, care, în mijlocul suferinţelor, susţine pe celălalt şi astfel ajută pentru a merge înainte (...) Tocmai la asta ne simţim chemaţi de acest concert.

Două ore înainte de concert, Benedict al XVI-lea a primit şi a răspuns la salutul oraşului Milano sosind în Piaţa Domului în care se aflau circa 60 000 de persoane, fără a socoti pe cele circa 100 de mii care se aflau de-a lungul traseului de la aeroportul Linate până în centrul metropolei. Un salut, încheiat cu un apel pentru la a revigora străvechile rădăcini creştine ale oraşului:
• Credinţa în Isus Hristos (...) trebuie să însufleţească întregul ţesut al vieţii, personale şi comunitare, private şi publice, astfel încât să permită „o bună stare” stabilă şi autentică, începând de la familie, care trebuie redescoperită ca patrimoniu principal al umanităţii, coeficient şi semn al unei culturi adevărate şi stabile în favoarea omului.

"Identitatea unică a oraşului Milano - a încheiat Papa - nu trebuie să-l izoleze nici să-l separe, închizându-l în sine. Din contra, păstrând seva rădăcinilor şi trăsăturile caracteristice ale istoriei sale, este chemat să privească spre viitor cu speranţă, cultivând o legătură intimă şi propulsivă cu viaţa întregii Italii şi Europe. În distincţia clară a rolurilor şi scopurilor, Milano, oraşul pozitiv "secular" şi Milano, oraşul credinţei sunt chemate să susţină binele comun".

rv/A. Lucaci