Deschideţi-vă casa lui Dumnezeu: card. Ravasi, la deschiderea Întâlnirii Mondiale a Familiilor, în desfăşurare la Milano de la 30 mai la 3 iunie

RV 30 mai 2012. "Familia poate avea camerele casei pline de bucurii sau suferinţe, dar numai cu Dumnezeu poate avea speranţă": este mesajul pe care card. Gianfranco Ravasi l-a încredinţat miilor de persoane care, miercuri dimineaţă, la Milano, au participat la deschiderea celei de a VII-a Întâlniri Mondiale a Familiilor, pe tema "Familia, munca şi sărbătoarea".

Manifestările Întâlnirii vor continua pe arii tematice pînă vineri, 1 iunie, când Benedict XVI va sosi la Milano pentru ultimele momente ale acestui eveniment bisericesc. După Sf. Liturghie de încheiere, duminică, 3 iunie, Benedict XVI va lua prânzul cu mai multe familii.

De la Milano, trimisul Radio Vatican, Alessandro De Carolis:
• "În prim planul care îţi atrage privirea, ca un fel de titlu de început, stau copiii. Oaspeţi de obicei inexistenţi sau invizibili la reuniuni cu invitaţi de prestigiu academic, aici, în marea structură de la "Fieramilanocity", au venit cu sutele şi sunt foarte dinamici încă de dimineaţă, gata să trăiască în felul lor zilele Întâlnirii Mondiale a Familiilor. Culoarea pielii şi genele ochilor diferă de la unul la altul, dar chiotele jucăuşe însoţite de zâmbetul cuceritor sunt universale, semn că la Conferinţa de început a Întâlnirii de la Milano ceva iese din schemele obişnuite. Cu totul altfel este panoramica de la etajul superior, în sala mare de patru mii de locuri, aproape plină, unde s-au aşezat părinţii şi unde, spre ora 10.00, cardinalul Angelo Scola, arhiepiscop de Milano, şi card. Ennio Antonelli, preşedintele Consiliului Pontifical al Familiei, au deschis oficial a Şaptea Întâlnire Mondială a Familiilor.

Primul dintre cei 111 relatori din 27 de ţări, care de miercuri pînă vineri vor aborda diferitele faţete care alcătuiesc prisma familiei, a fost card. Gianfranco Ravasi. Cu obişnuita sa profunzime de gândire şi cultură, trecând de la cartea Facerii la Talmud, Evanghelie şi gânditorii protestanţi, cardinalul a explorat 'simbolul' prin excelenţă al unei familii: casa. La temelia acesteia, a afirmat card. Ravasi, sunt soţii, cu imboldul lor de a-şi contopi vieţile, cu iubire şi pasiune, pînă la a deveni un singur trup, "unic" cum, în mod minunat, poate fi un copil. Prelatul a îndreptat apoi atenţia la 'pereţii' casei, adică spre copii, rodnicia unei familii, în care părinţii, prin capacitatea de a dărui viaţa, se apropie mai mult de Dumnezeu, Creatorul vieţii. De la imaginea casei, s-a intrat ideal în camerele acesteia: card. Ravasi a găsit 'camera durerii' – a dramelor care uneori se abat peste familie – 'camera de lucru' - care astăzi este lipită de camera durerii datorită crizei economice - pentru a privi, în fine, la a treia cameră, şi ea în centrul atenţiei la Întâlnirea Familiilor: 'camera de sărbătoare'. "Bărbatul şi femeia au fost creaţi în ziua a şasea", ziua imperfecţiunii în Biblie, care însă este urmată de ziua a şaptea, ziua 'odihnei lui Dumnezeu', în care omul celebrează sărbătoarea, cultul. Card. Ravasi a încheiat meditaţia cu un îndemn: rămâneţi la fereastra care dă spre casa lui Dumnezeu, pentru a intra în acea dimensiune dumnezeiască care-i permite omului să nu rămână 'încapsulat în ziua a şasea'.

În a doua parte a dimineţii, a venit la microfon Luigi Bruni, profesor de economie politică la Universitatea Milano-Bicocca, pentru a vorbi despre raportul dintre muncă şi sărbătoare în lumea contemporană. (...) Piaţa muncii, a spus prof. Bruni, este o lume plină de risipă şi injustiţii, care "remunerează cu salarii milionare" managerii din sectorul privat şi public, lăsând salarii mici pentru cei care se ocupă de lucruri mari, precum educaţia şi formarea copiilor. Două secole de capitalism, a insistat profesorul Bruni, au construit un sistem de recompensă incapabil să recunoască valoarea darului în domeniul muncii, de exemplu, darul care se traduce în pasiune şi creativitate din partea angajaţilor şi de care întreprinderea se foloseşte, dacă există, dar pe care nu-l poate cumpăra prin contract şi pentru lipsa căruia, astăzi frecventă, se plătesc consecinţele.

O cultură capitalistă astfel înţeleasă ajunge să nu mai simtă nici sensul sărbătorii, care prin natura sa provine din gratuitatea raporturilor umane. "O gravă eroare", afirmă profesorul universitar, este aşadar voinţa mai multor guverne de a 'tăia timpii de sărbătoare' în timpuri de criză pe piaţa muncii. Mai mult, lumea de astăzi suferă din cauza 'lipsei de sărbătoare', pentru că a renunţa la sărbătoare înseamnă 'a renunţa la timpii familiei şi ai vieţii'.

Multe aplauze au însoţit concluziile prof. Bruni când a îndemnat părinţii să nu-şi expună copiii la excesele dorinţei de a avea totul şi imediat: 'copiii au o valoare prea mare pentru a-i lăsa pe mâna vânzătorilor de consumism'. La fel, când a îndemnat să nu se confunde timpii sănătoşi de sărbătoare a familiei cu cei bolnăvicioşi ai jocului de noroc şi pariurilor, imitaţie proastă a unei posibile sărbători. Fără sobrietate, fără voinţa de a fi un pic mai săraci de ceva în mod echilibrat, pe de o parte – se fură copilăria unor copii sătui de toate şi incapabili de a se mai minuna, iar pe de alta – dimensiunea interioară a omului ajunge să fie umplută cu mărfuri şi nicidecum cu idealuri, singurele din care vine puterea fiecăruia de a depăşi greutăţile vieţii, de a contribui la coeziunea socială şi la calitatea societăţii, începând cu propria familie".

Aici, serviciul audio: