Benedict al XVI-lea: Dumnezeu consolează întotdeauna în încercări; Biserica este condusă de Duhul Sfânt, în ciuda slăbiciunilor

(RV – 30 mai 2012) La Audienţa generală de miercuri, 30 mai, din piaţa “San Pietro”, Benedict al XVI-lea a făcut o clară şi intensă referinţă la actualitate, reflecţia sa concentrându-se asupra sensului rugăciunii şi a consolării de către Dumnezeu în momentele de dificultate.
Mai multe amănunte, în serviciul colegei noastre Giada Aquilino, de la redacţia centrală:

“Tristeţii” legate de chestiunea recentei publicări a unor documente vaticane rezervate i se alătură „solida certitudine” a susţinerii de către Dumnezeu a întregii Biserici. Acesta este sensul cuvintelor Sfântului Părinte de la Audienţa generală de miercuri, 30 mai:

•“Evenimentele întâmplate în aceste zile privind Curia şi colaboratorii mei mi-au întristat inima dar nu s-a obscurat nici un moment solida certitudine că în ciuda slăbiciunii omului, a dificultăţilor şi încercărilor, Biserica este condusă de Duhul Sfânt, iar Domnul îi va acorda mereu ajutorul pentru a o susţine în parcursul său. Însă, s-au multiplicat ipotezele absurde şi cu totul gratuite, amplificate de unele mijloace de comunicare, oferind o imagine despre Sfântul Scaun care nu corespunde realităţii.
Doresc, de aceea, să-mi reînnoiesc încrederea şi încurajarea faţă de cei mai apropiaţi colaboratori ai mei şi faţă de toţi aceia care, zi de zi, cu fidelitate, spirit de sacrificiu şi în tăcere, mă ajută în îndeplinirea ministerului meu”.

Pe de altă parte, a evidenţiat Episcopul Romei însoţit de călduroasele aplauze şi de manifestările de afecţiune ale credincioşilor prezenţi în piaţa „Sfântul Petru”, Dumnezeu „ne consolează în orice încercare a noastră, pentru ca şi noi să-i putem consola la rândul nostru pe cei care se află în tot felul de încercări”.

Şi la această Audienţa generală, Benedict al XVI-lea şi-a bazat cateheza pe cuvintele Sfântului Paul, în special pe rugăciunea de binecuvântare şi de mulţumire Domnului, rugăciune cu care Apostolul Neamurilor deschide cea de-a Doua Scrisoare către Corinteni:

„Alături de tema suferinţelor este dominantă tema consolării, ce nu trebuie înţeleasă doar ca simplă mângâiere, ci mai ales ca încurajare şi îndemn de a nu se lăsa învinşi de încercări şi dificultăţi. Îndemnul este de a trăi orice situaţie uniţi cu Cristos, care ia asupra sa toată suferinţa şi păcatul lumii, pentru a aduce lumină, speranţă şi mântuire. Şi astfel, Isus ne face şi pe noi capabili de a consola la rândul nostru pe cei aflaţi în tot felul de suferinţe. Profunda uniune cu Cristos în rugăciune, încrederea în prezenţa sa, conduc la disponibilitatea de a împărtăşi suferinţele şi chinurile fraţilor”.

„Aşadar”, a explicat Episcopul Romei, „Paul trăieşte în încercări; sunt multe dificultăţile şi chinurile pe care a trebuit să le depăşească, dar nu a cedat niciodată descurajării, susţinut fiind de harul şi apropierea Domnului nostru Isus Cristos”, căruia i-a încredinţat întreaga sa existenţă.

Nu a existat nici un moment din viaţa apostolului „în care să nu fi simţit sprijinul Tatălui îndurător, a Dumnezeului oricărei consolări”, nici atunci când – pentru a-l vesti pe Cristos – a suferit „persecuţii duse până la întemniţare”.

• „Viaţa şi parcursul nostru creştin sunt deseori marcate de dificultăţi, neînţelegeri, de suferinţe. În raportul credinciosului cu Domnul, în rugăciunea constantă, zilnică, putem şi noi să simţim în mod concret consolarea care vine de la Dumnezeu. Şi acest fapt întăreşte credinţa noastră, pentru că ne face să experimentăm în mod concret „Da-ul” spus de Dumnezeu omului, în Cristos, fidelitatea iubirii sale, care ajunge până la dăruirea Fiului său pe Cruce”.

Oprindu-se asupra „sprijinului ferm” care vine de sus „şi nu de la noi”, Sfântul Părinte a explicat că „credinţa nu este în primul rând o acţiune umană, ci un dar gratuit al lui Dumnezeu”, care ne face să înţelegem „cum să ne trăim existenţa iubindu-l pe El şi pe fraţii noştri”.

Întreaga istorie a mântuirii, a continuat, „este o progresivă revelare a acestei fidelităţi a lui Dumnezeu, în ciuda infidelităţilor şi renegărilor noastre”.
• “În faţa contrastelor în relaţiile umane, deseori şi familiale, suntem mai degrabă atraşi spre a nu persevera în iubirea gratuită, care costă efort şi sacrificiu. În schimb, Dumnezeu nu oboseşte cu noi, nu oboseşte niciodată în a avea răbdare cu noi şi, prin imensa sa îndurare, ne precede întotdeauna, ne vine El cel dintâi în întâmpinare, iar în „da-ul” său se poate avea încredere absolută. În evenimentul Crucii ne oferă măsura iubirii sale, care nu calculează şi este nemăsurată”.

Prin Duhul Sfânt – „care face mereu continuu şi viu 'Da-ul' lui Dumnezeu în Isus Cristos” – în inima noastră creşte dorinţa de a-l urma pentru a intra total, într-o zi, în iubirea sa”. „Nu există persoană” – a adăugat Benedict al XVI-lea – „care să nu fie atinsă şi interpelată de această iubire fidelă, capabilă să aştepte şi pe cei care continuă să răspundă cu 'nu'-ul refuzului sau al împietririi inimii”.

Printre credincioşii cărora Benedict al XVI-lea le-a adresat salutul său s-a aflat şi un grup de pelerini vietnamezi, din arhidieceza de Hochiminh City, condusă de cardinalul Jean-Baptiste Pham Minh Man, pelerini care vor participa la apropiatul simpozion cristiano-budist de la Castelgandolfo. Sfântul Părinte i-a salutat de asemenea pe tinerii polonezi care se pregătesc pentru întâlnirea anuală a tinerilor, de la Lednica.

Aici, serviciul audio: