Prezentarea Întâlnirii Mondiale a Familiilor de la Milano, între 30 mai şi 3 iunie
(RV – 23 mai 2012) Familia este o mare resursă a societăţii un loc unde
se construieşte fericirea respectivilor membri, mult mai mult decât în alte tipuri
de convieţuire. Astfel s-a evidenţiat marţi dimineaţă, la Sala de Presă a Sfântului
Scaun, cu ocazia prezentării Întâlnirii Mondiale a Familiilor, în program între 30
mai şi 3 iunie.
Evenimentul, la ale cărui momente conclusive va participa
şi Benedict al XVI-lea, a fost ilustrat în mod deosebit de cardinalul Ennio Antonelli,
preşedintele departamentului vatican pentru familii, şi de cardinalul Angelo Scola,
arhiepiscop de Milano. Mai multe amănunte, în serviciul realizat de Alessandro
De Carolis:
Familia este „o mare resursă a societăţii”, iar „familiile stabile,
cu doi sau mai mulţi copii, sunt cele mai fericite şi cele mai pro-sociale”. Acesta
este in esenţă mesajul pe care îl va reafirma în mod public Întâlnirea Mondială a
Familiilor, începând cu data de 30 mai.
„Familia, resursă a societăţii”, este
titlul volumului prezentat la Sala de Presă a Sfântului Scaun, în ale cărui pagini
se găsesc rezultatele unei cercetări promovate de Consiliul Pontifical pentru Familie,
după cum a subliniat cardinalul Antonelli:
• „Este vorba de un studiu asupra
unor date statistice deja existente şi de o nouă cercetare din care reies diferite
contribuţii pozitive şi negative pe care le aduc diferite tipuri de familii le aduc
societăţii. Din aceste studii reiese mai ales că familiile stabile, cu doi sau mai
mulţi fii, sunt cele mai fericite şi cele mai „pro-sociale”, pentru că aduc o contribuţie
şi un beneficiu major societăţii”.
Înaintea sosirii lui Benedict al XVI-lea
la Milano, pe 1 iunie, mii de familii din orice parte a lumii se vor întâlni pentru
trei zile de discuţii pe marginea temei „Familia: munca şi sărbătoarea”. Iată cum
a prezentat Întâlnirea Mondială a Familiilor de la Milano cardinalul Angelo Scola,
care a pus accentul pe importanţa zilelor de sărbătoare şi odihnă pentru familii:
• „Sărbătoarea este culmea odihnei, pentru că în cadrul sărbătorii ies la
iveală două dimensiuni fundamentale ale odihnei: a fi împreună şi gratuitatea; adică
odihna împreună şi odihna ca loc al gratuităţii totale. Aşadar, devine un spaţiu izvor
de bucurie: omul se împacă cu sine, cui alţii şi cu Dumnezeu”.