“A emigra nu este niciodată nedureros”: cardinalul Antonio Maria Vegliò, la prânzul cu săracii diecezei de Terni-Narni-Amelia

(RV – 20 mai 2012) Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor, cardinalul Antonio Maria Vegliò, şi-a exprimat speranţa ca în societatea de azi să fie trasat „un adevărat itinerariu de respect reciproc şi de coeziune socială”. Înaltul prelat a prezidat duminică, în concatedrala din localitatea italiană Narni, dedicată „Sfântului Ioan”, celebrarea euharistică ce a precedat anualul prânz cu nevoiaşii proveniţi din diferite centre de primire ale diecezei de Terni-Narni-Amelia, printre care şi refugiaţi politici.
Mai multe detalii, în serviciul realizat de Giada Aquilino:

Salutându-l pe episcop, mons. Vincenzo Paglia, şi pe participanţi, cardinalul Vegliò a pus accentul în omilia sa pe Înălţarea lui Isus la Cer, ce „pune în lumină mai ales comuniunea dintre Isus şi discipolii care au fost martori ai învierii sale, dar şi unitatea misiunii evanghelizatoare a Bisericii”: care porneşte de la Ierusalim şi se răspândeşte prin apostoli, pentru a ajunge la popoare şi culturi diferite.

„Acelaşi dinamism de creştere şi expansiune” – a spus cardinalul Vegliò – este viu şi vital şi în zilele noastre, într-o lume în care sunt tot mai prezente problematicele şi provocările fenomenului migraţiei, devenit tot mai frecvent mai ale în ultimii ani.
Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor a adus în prim plan „dificultăţile pe care le atrag după sine dezrădăcinarea dintr-un pământ, situaţie ce nu este niciodată nedureroasă”.

Dacă ar putea, mulţi nu şi-ar lăsa niciodată ţinuturile natale. Cei care emigrează îşi lasă patria, cultura, tradiţiile, legăturile afective faţă de rude şi cunoscuţi, pentru a merge într-un loc necunoscut, unde trebuie să o ia de la capăt, învăţând totul, de cele mai multe ori chiar şi o nouă limbă.
Orice persoană – a evidenţiat preşedintele departamentului vatican pentru migranţi – are dreptul să trăiască şi să crească în locul în care s-a născut. De fapt, „migraţia a asumat în prezent dimensiunile unei reale crize umanitare”, din cauza caracteristicilor asemănătoare unui exod biblic, fenomen „tot mai devorat de lăcomia fără scrupule a criminalităţii organizate”. „Nu putem tăcea”, a mai spus, „aroganta renaştere a comerţului de sclavi ce priveşte anual milioane de persoane destinate pieţei prostituţiei, muncii forţate, comerţului cu organe şi exploatării sexuale a minorilor”.
Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor a îndemnat la „depăşirea barierelor fricii, prejudecăţilor, indiferenţei, egoismului şi închiderii în sine”, pentru că în persoana migrantului – a spus – se face prezent însăşi Cristos, de aceea trebuie deschisă poarta celor care sunt în dificultate.
„Aceasta nu înseamnă favorizarea ilegalităţii” – a explicat cardinalul Vegliò – ci încercarea de a o depăşi, prin solidaritate şi colaborare reciprocă.
„O adevărată politică migratorie” – a spus – „trebuie să tindă spre elaborarea unor normative precise care să asigure stabilitatea şi să garanteze tuturor apărarea propriilor drepturi.
Biserica nu revendică competenţe specifice în elaborarea unor astfel de proiecte, dar îşi rezervă dreptul de a de a veni cu propuneri oportune pentru ca politicile migratorii să se inspire „din drepturile fundamentale ale omului şi din marea tradiţie a civilizaţiei noastre creştine”.