Benedict XVI la audienţa generală: rugăciunea, lucrarea Duhului Sfânt în noi. Apelul Papei pentru familie: să fie sprijinită de economie

RV 16 mai 2012. Un apel pentru familie, pentru ca economia să o sprijine şi să o ajute să se deschidă vieţii, împreună cu o amplă cateheză despre rugăciune. Aceasta a fost, pe scurt, audienţa generală a papei Benedict XVI, miercuri, în Piaţa Sf. Petru. Cât priveşte reflecţiile despre rugăciune, Sfântul Părinte a încheiat seria catehezelor despre rugăciune în cartea Faptele Apostolilor şi a început miercuri să scoată în evidenţă tema rugăciunii în Scrisorile sfântului apostol Paul.

Ziua Internaţională a Familiei, înfiinţată de Naţiunile Unite şi marcată anual la 15 mai, i-a oferit Papei ocazia de a vorbi despre tema din acest an a Zilei în care se evidenţiază necesitatea unui echilibru între familie şi muncă:
• "Aceasta din urmă n-ar trebui să obstaculeze familia, ci mai degrabă să o sprijine şi să o unească, să o ajute să se deschidă la viaţă şi să intre în relaţie cu societatea şi cu Biserica. Este de dorit, totodată, ca Duminica, ziua Domnului şi Paştile săptămânii, să fie zi de odihnă şi ocazie de întărire a legăturilor familiale".

La cateheză, oprindu-se la sensul rugăciunii în Scrisorile sfântului apostol Paul, Benedict XVI a explicat semnificaţia de "dar" pe care aceasta o dobândeşte. Pentru Apostolul Neamurilor, rugăciunea este "rodul prezenţei vii, reale, vivificatoare a Tatălui şi a lui Isus Cristos în noi, prin intermediul Duhului Sfânt". Rugăciunea, aşadar, este "lucrarea Duhului Tatălui şi al Fiului". Citind cu atenţie Scrisoarea către Romani a sfântului apostol Paul, Papa a explicat că în rugăciune "ne putem deschide, putem pune timpul nostru la dispoziţia lui Dumnezeu". "Mai mult decât în alte dimensiuni ale existenţei şi vieţii creştine, noi experimentăm în rugăciune slăbiciunea noastră, sărăcia noastră, realitatea noastră de creatură, pentru că suntem puşi în faţa atotputerniciei şi transcendenţei lui Dumnezeu". Cu cât înaintăm în spiritul de ascultare şi dialog cu Dumnezeu – pentru ca rugăciunea să devină respiraţie zilnică a sufletului nostru – cu atât mai mult percepem sensul limitei noastre, nu doar în faţa situaţiilor concrete de fiecare zi, dar şi în chiar legătura noastră cu Domnul". Creşte aşadar în noi "dorinţa de încredere şi de a ne încrede tot mai mult în El".
• "Duhul Sfânt este cel care vine în ajutorul incapacităţii noastre, ne luminează mintea şi ne încălzeşte inima, călăuzind îndreptarea noastră către Dumnezeu. Pentru Sf. Paul, rugăciunea este mai ales lucrarea Duhului Sfânt în umanitatea noastră, pentru a lua asupra sa slăbiciunea noastră şi a ne transforma din oameni legaţi de realităţile materiale în oameni spirituali".

Duhul Sfânt, aşadar, ne schimbă, întru cât, cu această prezenţă, "se realizează uniunea noastră la Cristos, fiind Duhul Fiului lui Dumnezeu, în care suntem făcuţi fii". Sfântul Paul, a continuat Papa, vorbeşte despre Duhul lui Cristos şi nu doar de Duhul lui Dumnezeu: "nu doar Dumnezeu Tatăl s-a făcut vizibil în Întruparea Fiului, dar şi – a spus – Duhul lui Dumnezeu se manifestă în viaţa şi lucrarea lui Isus răstignit, mort şi înviat". Aşadar, Duhul Sfânt orientează inima noastră către Isus Cristos.

Benedict XVI s-a referit şi la comportamentul omului când, în viaţa creştină, lasă să lucreze "Duhul lui Cristos ca principiu interior" al întregii sale activităţi. "Prin rugăciunea animată de Duhul Sfânt – a subliniat Papa – suntem puşi în condiţia de a abandona şi depăşi orice formă de teamă şi robie, trăind adevărata libertate a fiilor lui Dumnezeu". Este Duhul Sfânt cel care "ne eliberează de contradicţiile pe care le trăim", şi nu voinţa noastră:
• "Prin rugăciune experimentăm libertatea dăruită de Duhul Sfânt: o libertate adevărată, care este libertatea de rău şi de păcat pentru bine şi pentru viaţă, pentru Dumnezeu. Libertatea Duhului Sfânt, continuă Sf. Paul, nu se identifică niciodată nici cu libertinajul, nici cu posibilitatea de a face alegerea răului, ci cu rodul Duhului care este iubire, bucurie, pace, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea şi stăpânirea de sine. Aceasta este adevărata libertate, să poţi urma cu adevărat dorinţa binelui, a adevăratei bucurii, a comuniunii cu Dumnezeu şi să nu fii asuprit de circumstanţele care ne împing în alte direcţii".

Dacă lăsăm ca în noi să lucreze Duhul lui Cristos, "însăşi legătura cu Dumnezeu devine atât de adâncă încât nu poate fi afectată de nicio realitate sau situaţie". Înţelegem atunci că prin rugăciune nu suntem scutiţi de încercări sau suferinţă, dar că "le putem trăi în uniune cu Cristos, cu suferinţele lui, în perspectiva de a participa şi la mărirea lui". De multe ori, a observat Benedict XVI, cerem cu încredere în rugăciunile noastre ca Dumnezeu să ne elibereze de răul fizic şi spiritual şi cu toate acestea avem deseori impresia că nu suntem ascultaţi şi atunci riscăm să ne descurajăm:
• "În realitate nu există strigăt al omului care să nu fie ascultat de Dumnezeu şi chiar în rugăciunea constantă şi fidelă înţelegem, cu Sf. Paul, că suferinţele timpului prezent nu obstaculează gloria viitoare ce se va manifesta în noi".

Aşadar "rugăciunea nu ne scuteşte de încercare şi de suferinţe", dar "ne permite să le trăim şi să le înfruntăm cu o nouă putere, cu aceeaşi încredere a lui Isus" când, în zilele vieţii sale pământeşti, "a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către Dumnezeu" (Evrei 5,7). "Răspunsul lui Dumnezeu Tatăl către Fiul, la strigătele sale puternice şi lacrimi nu a fost eliberarea imediată de suferinţe, de cruce, de moarte, dar era o ascultare mult mai mare, un răspuns mult mai profund. Prin cruce şi moarte, Dumnezeu a răspuns cu învierea Fiului, cu o nouă viaţă. Rugăciunea însufleţită de Duhul Sfânt ne conduce şi pe noi să trăim zi de zi drumul vieţii cu încercările şi suferinţele sale, în speranţa deplină şi încrederea în Dumnezeu care răspunde cum a răspuns Fiului". Rugăciunea, sprijinită de Duhul lui Cristos, nu rămâne niciodată închisă în sine dar "se deschide la împărtăşirea gemetelor, suferinţelor timpului nostru": în acest fel devine "mijlocire pentru ceilalţi, canal de speranţă pentru toată creaţia, expresie a acelei iubiri a lui Dumnezeu care s-a revărsat în inimile noastre prin Duhul care ne-a fost dăruit". Sfântul Părinte i-a îndemnat pe toţi să cultive certitudinea că nu sunt singuri şi să se deschidă în rugăciune la prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt, cel care devine "putere în rugăciunea noastră slabă".

La saluturile în alte limbi – franceză, engleză, germană, spaniolă, portugheză, polonă, croată, cehă, slovacă, ucraineană, bulgară şi, desigur, italiană - Benedict XVI a salutat membrii Comunităţii catolice "Shalom", care a primit recent aprobarea definitivă a Sf. Scaun, la 30 de ani de la fondare. "Fiţi instrumentele iubirii şi milostivirii lui Dumnezeu în cei pe care-i veţi întâlni în activitatea voastră misionară!", a fost îndemnul Papei.

Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict XVI la încheierea audienţei generale de miercuri, în Piaţa Sf. Petru, Binecuvântare ce ajunge acum la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio şi Binecuvântarea Apostolică: