Victimele crizei economice solicită o nouă responsabilitate în etica publică: card. Turkson

RV 14 mai 2012. Un deţinut român aflat în greva foamei a murit la Lecce, în sudul extrem al Italiei, informau luni agenţiile italiene de presă. Cetăţeanul român, 38 de ani, din Bucureşti, a fost închis cu acuzaţia de pagube făcute patrimoniului, dar el s-a declarat întotdeauna nevinovat. Acum 50 de zile a început greva foamei, în semn de protest, cu speranţa de a atrage atenţia asupra situaţiei şi drepturilor sale. În ciuda condiţiilor de sănătate care se agravau de la o zi la alta, a fost neclintit în decizia luată, astfel încât s-a impus trasferarea lui la spital, unde luni a murit. Procuratura a deschis o anchetă.

Drama singurătăţii şi injustiţiei se joacă, însă, în fiecare zi şi dincolo de gardurile penitenciarelor, unde criza economică exercită o presiune fiscală şi psihologică neobişnuit de mare. Potrivit unui studiu din Italia (cfr. CGIA, din Mestre), între 2008 şi 2010 numărul sinuciderilor din motive economice a crescut cu peste 24%. Numai în anul curent, mai precis de la 1 ianuarie la 8 mai, în Italia se înregistrau 38 de sinucideri din motive economice. În afară de acestea, ar trebui ţinut cont şi de cifra necunoscută a victimelor făcute între imigranţi, a căror fragilitate umană este de cele mai multe ori amplificată de condiţia de anonimat şi de cine ştie câte neajunsuri sociale.

"Multiplicarea teribilă a sinuciderilor" şi "mii de firme falimentare" cer de urgenţă "o nouă responsabilitate în domeniul eticii publice" şi necesitatea de "a construi un nou umanism în care omul să nu mai fie considerat un simplu individ, ci persoană umană": a afirmat recent card. Peter K. Appiah Turkson, preşedintele Consiliului Pontifical "Dreptate şi Pace", la masa rotundă organizată zilele trecute la Milano, pe tema "Economia şi familia: pârghii pentru sprijinul economiei familiare". Reuniunea de studiu a reprezentat o etapă importantă pentru apropiata Întâlnire Mondială a Familiilor din metropola italiană, de la 30 mai la 3 iunie a.c., la care va lua parte şi Benedict XVI.

Întoarcerea la principii etice solide în domeniul economic şi financiar, a observat card. Turkson, este un proces destinat falimentului dacă finanţele nu se vor pune la dispoziţia economiei reale şi dacă nu va fi restituit omului rolul central care îi revine. În această privinţă, o atenţie specială trebuie acordată ocrotirii familiei. "Din nefericire", a spus prelatul catolic, "nu întotdeauna Guvernele tutelează familia, nici nu-i recunosc funcţia reală şi importantă în dezvoltarea autentică a unei colectivităţi. De aceea, urgenţa majoră o reprezintă în acest moment realizarea unor politici sociale juste în această direcţie".

Citând enciclica papei Benedict XVI "Caritas in veritate", card. Turkson a spus că "obiectivul exclusiv al profitului, dacă este rău produs şi fără binele comun ca scop ultim, riscă să distrugă bogăţie şi să producă sărăcie". Produsul intern brut (PIB), a spus prelatul, "nu poate şi nu trebuie să fie prima şi singura măsură a prosperităţii. Mai întâi de toate stă omul, şi după aceea vine produsul intern brut. Familia este, printre altele, o mare resursă şi pentru creşterea PIB-ului, aşadar pentru dezvoltarea economică. Dar nu există dezvoltare fără democraţie socială. În aceste timpuri întunecoase de criză familia desfăşoară o funcţie de nerenunţat în această privinţă".

Vorbind de importanţa familiei, card. Turkson a făcut referinţă şi la problema natalităţii foarte scăzute, un alt efect negativ al dramei provocată de criza economică, asemeni greutăţilor legate de supravieţuirea firmelor private, mai ales a celor familiale, care se găsesc, practic, în condiţii de improductivitate.

La încheierea intervenţiei sale, card. Turkson a vorbit despre sensul care trebuie dat discursului despre etică. Nu orice comportament definit astăzi "etic" este de la sine ca atare. Dimpotrivă, a observat, în ultimele timpuri adjectivul "etic" este unul dintre cele mai abuzate. Etica sugerată de Biserică nu se întemeiază pe valori construite de fluctuaţiile opiniei publice ci pe "demnitatea inviolabilă a persoanei umane, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu". Desigur, "profitul nu este un rău în sine", a mai spus card. Turkson, "dar pentru ca finanţa să fie considerată etică, trebuie să pună în centru persoana umană şi relaţiile ei cu Dumnezeu şi cu aproapele".