Comemorarea Fecioarei Maria de la Fatima, la 13 mai. Cardinalul Gianfranco Ravasi conduce al 95-lea pelerinaj internaţional "în acest loc matern pentru cultura contemporană"

RV 13 mai 2012. "Iată slujitoarea Domnului". Este tema pelerinajului internaţional care s-a desfăşurat duminică la Fatima, în Portugalia, la 95 de ani de la apariţiile Fecioarei Maria celor trei păstoraşi – Francisc, Iacinta şi Lucia – la 13 mai 1917. Pelerinajul a fost condus anul acesta de preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii, card. Gianfranco Ravasi.

Potrivit agenţiilor, afluenţa pelerinilor la acest pelerinaj a marcat un adevărat record: circa 300.000 de credincioşi din 30 de ţări. "Mesajul de la Fatima este unul de speranţă în mijlocul crizei care a devastat omenirea", a spus episcopul Antonio Marto, care a criticat aspru atotputernicia pieţelor financiare în contextul actual. "Economia de piaţă a fost creată pentru om şi nu omul pentru economia de piaţă", a subliniat episcopul Marto.

La rândul său, card. Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului pontifical al culturii, a îndemnat pelerinii să pună în practică o "fraternitate operativă" pentru ajutorarea celor mai săraci. O bătrână din pelerinaj, citată de agenţia Lusa, a spus că a cerut Sfintei Fecioare ca, în aceste timpuri de creştere a şomajului şi scădere a salariilor, "să vină în ajutorul tinerilor care n-au de muncă şi se simt abandonaţi, pradă disperării".

Despre motivul pentru care atâtea sute de mii de oameni de pe toate continentele se îndreaptă anual către sanctuarul Maicii Domnului de la Fatima, ne vorbeşte Massimiliano Menichetti:
• "Acum 95 de ani, către amiază, în locul în care astăzi se află bazilica de la Fatima, în Portugalia, o mare lumină a strălucit asupra sătucului din Cova da Iria, apoi, altă lumină, ca un fulger. Trei copii – Lucia de Jesus, de 10 ani, şi verişorii ei – astăzi, proclamaţi Fericiţi – Francisc, de 9 şi Iacinta de 7, au văzut pe cer o 'Doamnă mai strălucitoare decât soarele', din mâinile căreia atârna un rozariu. Maica Domnului a îndemnat copii să se roage şi să vină în fiecare zi de 13 a lunii în acelaşi loc, în care se jucau după ce au recitat rozariu cum făceau de obicei înainte de apariţie.

Astăzi, pe acel loc s-a construit Capela Apariţiilor, la voinţa Sfintei Fecioare. Ultima apariţie a avut loc la 13 octombrie 1917. Singura excepţie, la 19 august, în localitatea Dos Valinhos, întru cât cu şase zile înainte copii au fost sechestraţi de primar şi duşi la Villa Nova de Ourém. La 13 octombrie, Doamna cerească a spus că este "Fecioara Rozariului" şi circa 70 de mii de persoane au văzut minunea făgăduită copiilor: soarele a devenit ca un disc de argint, rotindu-se în jurul axei sale astfel încât părea că se prăbuşeşte pe pământ. Maica Preasfântă a încredinţat copiilor un mesaj de rugăciune, consacrare şi pocăinţă, alcătuit din trei părţi. Fraţii Francisc şi Iacinta au murit la câţiva ani de la apariţii. Lucia a intrat într-o mănăstire carmelită. Sfânta Fecioară i-a apărut de mai multe ori când era călugăriţă la Sf. Dorotea, cerându-i devoţiunea primelor cinci sâmbete din lună şi consacrarea Rusiei la Inima ei Neprihănită, cerinţă anunţată deja în iulie 1917. Maica Lucia a spus că în lunile aprilie şi octombrie 1916 le-a apărut de trei ori un înger care îi îndemna la rugăciune şi pocăinţă".

Despre cei trei păstoraşi, ne vorbeşte sora Angela de Fatima Coelho, din congregaţia Alianţa Sfintei Maria, postulator "extra urbem" a cauzei de canonizare a lui Francisc şi Iacinta Marto:
• "Toată viaţa sorei Lucia a fost un semn de fidelitate faţă de vocaţia primită, aceea de a răspândi în lume devoţiuna la Inima Neprihănită a Mariei şi de a fi o mărturie vie a mesajului de la Fatima. Francisc era cel mai contemplativ, marele şi unicul scop al vieţii sale era să aducă mângâiere lui Isus, prezent în inima sa, şi în inima celorlalţi. Micuţa Iacinta: se îngrijora pentru toţi cei pe care îi cunoştea, dar şi pe cei pe care nu-i cunoştea. S-ar putea spune că era foarte prezentă în istorie, chiar dacă nu a avut o viaţă la fel de lungă ca verişoara ei, Lucia. Viaţa ei scurtă este şi un semn de speranţă: cine trăieşte spiritualitatea mesajului de la Fatima e posibil să ajungă la sfinţenie".

S-a spus că Fatima a fost cea mai profetică dintre apariţiile moderne. În 1930, această devoţiune a primit aprobarea oficială a Bisericii. Paul al VI a fost primul papă pelerin la acest sanctuar. Ioan Paul al II-lea a mers de trei ori: prima dată, pentru a-i mulţumi Fecioarei Maria că i-a salvat viaţa, la un an de la atentatul suferit în Piaţa Sf. Petru, la 13 mai 1981. Glontele tras de Ali Agca l-a lovit în abdomen, urmând o ciudată traiectorie neliniară, astfel încât nu a fost lezat niciun organ vital. "O mână a tras cu arma şi altă mână a condus glontele", avea să spună Fericitul Ioan Paul al II-lea, lăsând de înţeles că cealaltă mână nu era vizibilă. Benedict al XVI-lea, mergând la Fatima în 2010, s-a rugat în chip special pentru pace, pentru preoţi şi întreaga Biserică.

Duminică, 13 mai 2012, card. Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii, a prezidat al 95-lea pelerinaj internaţional, spunând printre altele că, asemeni celorlalţi participanţi, se simte la rândul său "pelerin" în acest loc "matern pentru cultura contemporană".

Una din cele 11 statui ale Fecioarei Pelerine de la Fatima a sosit în aceste zile şi la Roma, fiind găzduită pînă la 20 mai de parohia "Sfinta Maria a Harurilor", nu departe de bazilica Sf. Petru. După Sf. Liturghie de seară, se va reînnoi zilnic consacrarea la Inima Neprihănită a Mariei. Seară de seară, va avea loc o cateheză inspirată din mesajul de la Fatima. O temă specială va însoţi zi de zi intenţiile de rugăciune: asociaţiile de credincioşi, tinerii, bolnavii, familia şi copii, iertarea şi, în fine, recunoştinţa.

Continuă sora Angela de Fatima Coelho:
• "Când Fecioara Maria de la Fatima merge în pelerinaj într-un oraş, într-o ţară, aduce aminte oamenilor de mesajul pe care a venit să-l dea la Fatima: mai întâi de toate, că Domnul este prezent în viaţa noastră, şi apoi, că printr-o viaţă de rugăciune, fiecare dintre noi poate creşte în credinţă, speranţă şi iubire".