Traficul de fiinţe umane: editorialul părintelui Lombardi, pentru săptămânalul informativ
„Octava Dies”
(RV – 12 mai 2012) A învinge abominabilul fenomen al traficului de persoane umane:
este urgentul apel făcut zilele trecute la Simpozionul care a avut loc în Vatican,
promovat de departamentul pentru „dreptate şi pace”, simpozion aflat în centrul
editorialului părintelui Federico Lombardi pentru săptămânalul informativ „Octava
Dies”, al Centrului Vatican de Televiziune.
• „Traficul de persoane
umane se numără printre dramele cele mai oribile ale acestei lumi. Cum se poate ajunge
la atâta degradare morală încât să se considere alte persoane ca simple obiecte de
exploatat, încât să fie reduse la starea de sclavie şi abuzate în mod sistematic pentru
a obţine bani de pe urma lor?
În privinţa volumului de afaceri, cifrele ar
indica că doar traficul de arme îl depăşeşte pe cel de fiinţe umane, iar noile tehnologii
de comunicaţii sunt folosite pe scară largă în vederea traficului de fiinţe umane
la nivel internaţional. De aceea, a făcut bine Consiliul Pontifical pentru Dreptate
şi Pace să găzduiască un simpozion în cadrul căruia Conferinţa Episcopală din Anglia
a discutat experienţa sa cu un public mai amplu din cadrul organizaţiilor bisericeşti,
care activează împotriva acestei teribile plăgi, în colaborare cu instituţiile publice
ale poliţiei, care luptă de asemenea împotriva acestei crime.
Mărturia unei
tinere atrase prin înşelăciune în capcana prostituţiei a impresionat pe majoritatea
participanţilor, confirmând faptul că, în cazul abuzurilor asupra minorilor, angajarea
concretă a celor care vor cu adevărat să lupte împotriva rădăcinilor răului trebuie
să pornească de la împărtăşirea personală profundă a suferinţei victimelor. Contribuţia
credincioşilor constă tocmai în aflarea căilor unui raport personal, care să recunoască
şi să facă să retrăiască prezenţa şi demnitatea sufletului în trupurile supuse acestui
tip de violenţă. Necesitatea acestei contribuţii este resimţită şi de instituţiile
poliţiei, pentru ca lupta lor să ajungă în final la rezultatul eliberării şi la renaşterea
victimelor la o nouă viaţă.
Călugăriţele sunt, în mod necesar, în primele rânduri
în privinţa acestui efort, pentru că sunt femei şi pentru că sunt mai libere să-şi
asume riscurile atât de mari ale acestei slujiri. Biserica trebuie să pună la dispoziţie
experienţa sa în privinţa umanităţii, a vindecării spirituale şi a prezenţei sale
internaţionale pentru a colabora cu cei implicaţi în luptele mai dificile împotriva
răului în lume.”