2012-05-08 15:12:03

"Suplica", implorarea către Sfânta Fecioară de la Pompei. Mons. Liberati: o rugăciune ce merge în faldurile realităţii de azi


(RV - 8 mai 2012) "O, Mamă, (...), arată-te tuturor aşa cum eşti, Regină de pace şi de iertare", sunt câteva invocaţii ale rugăciunii stăruitoare numită „suplica” adresată Sfintei Fecioare Maria de la Pompei şi care este recitată regulat la 8 mai şi în prima duminică din octombrie la sanctuarul din regiunea italiană Campania, în prezenţa a mii de credincioşi. A prezidat Sfânta Liturghie marţi dimineaţă arhiepiscopul Rino Fisichella, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.

Despre semnificaţia istorică a rugăciunii „suplica”, vorbeşte mons. Carlo Liberti, arhiepiscop prelat şi delegat pontifical de Pompei.
• „Suplica”, implorarea care ia naştere în 1883, din spiritualitatea acestui advocat laic, Bartolo Longo, convertit la credinţa, după o tinereţe problematică, şi chiar atee timp de câţiva ani. El, revarsă, prcatic în rugăciune, în această implorare din inimă către Sfânta Fecioară, nu numai toate problemele sale de om sfânt, dar şi ale celui care, asemenea tuturor sfinţilor, reflectă şi trăieşte istoria timpului său. Noi, creştinii, nu trebuie să fie spectatori ai evenimentelor, dar trebuie să fim constructori de istorie. De aceea, semnificaţia istorică a rugii „suplica” stă în faptul de a fi interpretat societatea şi Bisericii din timpul său, cu modernitate de limbaj surprinzătoare.

Ce ne învaţă, deci, această rugăciune către Maria?
• Surpriza mea, în această perioadă de criză economică şi financiară, de lipsă de muncă, de nesiguranţa locurilor de muncă, de incertitudine socială, este în a vedea că numărul pelerinilor creşte enorm. Ce vin să ceară Sfintei Fecioare Maria? Curajul, puterea de a merge înainte, certitudinea de a găsi de muncă sau cine l-a pierdut, să-l regăsească. „Suplica” îl ajută pe om, pe credinciosul din timpul nostru, pentru a reveni la dimensiunea sa umană şi, aşa cum Bartolo Longo se abandona lui Isus, prin intermediul Mariei cu o încredere care încă şi azi ne surprinde prin prospeţimea sa spirituală, la fel fac astăzi credincioşii noştri. Deci, rugăciunea Mariei devine gestul de încredere al contemporanilor noştri, pentru ca Maria să ne asculta şi să interpreteze problemele viaţii noastre şi să ne indice, de asemenea, calea de a le putea depăşi. Omul de azi se simte singur, se simte chiar abandonat de către instituţii. Ruga aceasta ne învaţă că în gingăşia invocaţiei către Fecioara Maria, dorim să o implicăm absolut în problemele viaţii noastre.

Cum se leagă tradiţia suplicii cu evlavia populară?
• Evlavia populară este miezul nu numai al istoriei Bisericii, ci al Bisericii: Biserica: nu există Biserică fără evlavie populară. Ce este evlavia populară? Este mulţimea credincioşilor care îi spun da Domnului, în fiecare zi, prin Maria şi caută să interpreteze în viaţa lor voinţa lui Dumnezeu şi să-i spună da Domnului, care îi cheamă să poarte înainte vocaţia de iubire. Suplica este în cadrul acestei evlavii populare. Bartolo Longo coboară în problemele concrete ale istoriei, ale evlaviei populare, şi apoi devine "o fotografie", a credincioşilor timpului nostru. Suplica a fost, de asemenea, numită de către Papii "Ora lumii", deoarece în această rugăciune se percepe conştiinţa poporului nostru, evlavia populară. Biserica există pentru există un popor al lui Dumnezeu chemat de Domnul şi de Domnul prin intermediul Mariei care cele minunea fidelităţii în zilele dificile ale vieţii.

Mulţi pelerini sosesc din străinătate: este un semn că Ruga către Fecioara Maria de la Pompei trece dincolo de graniţele naţionale italiene?
• Afecţiunea Preacuratei Fecioare Maria de la Pompei este universală, deoarece Doamna noastră de la Pompei este chemare la Sfântul Rozariu, ceea ce Bartolo Longo numeşte în suplică "lanţul dulce care ne uneşte cu Dumnezeu, legătura de iubire care ne face fraţi". Prin Rozariu facem o sumă, un rezumat al tuturor misterelor vieţii Domnului, şi noi ne regăsim în braţele lui Cristos - şi acolo ne-a condus Maria - Cristos cel viu, învingător, cap al Bisericii, cap al Trupului mistic al Bisericii care suntem noi.

rv/A. Lucaci







All the contents on this site are copyrighted ©.