A încetat din viaţă, în Italia, artistul român Camilian Demetrescu, unul din apărătorii
valorilor creştine ale Europei
RV 08 mai 2012.Constrâns să fugă din ţară cu sufletul răvăşit
de degradarea omului, s-a dedicat cu toate puterile în reconstrucţia omului. Marcat
de rana dezbinării dintre creştini, a transpus în artă visul unităţii dintre Roma
şi Constantinopol. Adept al abstractismului, a trecut fără rezerve la simfonia valorilor
creştine. Lângă numele său, în ultimii ani ai vieţii, îi plăcea să adauge, ca tot
atâtea trepte către împlinire: "pictor, sculptor şi cercetător de artă romanică".
Este vorba de Camilian Demetrescu, numele de artă al lui Paul Constantin
Demetrescu, născut la Buşteni în 1924, şi mort la Gallese, nu departe
de Viterbo, în centrul Italiei, pe 6 mai 2012. După primele studii de artă în
1949, la Bucureşti, Demetrescu începe să exploreze universul cromatic al artei religioase,
intrând în coliziune frontală cu exigenţele socialismului real din ţară. În 1969 reuşeşte
să plece din România pentru a se stabili în Italia, a doua sa patrie. Primele realizări
artistice îl plasează în curentul artei abstracte, dar întâlnirea cu Mircea Eliade,
în 1979, la Paris, îi deschide orizontul artei sacre. Începe să cutreiere Europa în
lung şi-n lat, cu hârtie şi creion în mână, pentru a se "alfabetiza", după cum spune
el însuşi, cu limbajul simbolic al artei romanice. Începe o perioadă de creaţie deosebit
de fecundă, în care s-au alternat critici caustice şi aplauze sincere, lăsând pretutindeni
amprenta unei personalităţi de înalt profil uman şi creştin.
La 2 ianuarie
2008, artistul român a prezentat papei Benedict XVI o prestigioasă colecţie de tapiserii
cu subiect religios donată Sfântului Scaun, care şi astăzi întâmpină pelerinii
în aula audienţelor generale Paul al VI-lea sau în alte săli adiacente pentru audienţele
papale private.
Un număr impresionant de expoziţii, mai ales în patria artei,
Italia, au oferit unui public de toate extracţiile, un parcurs artistic
menit să contribuie la vindecarea omului contemporan, în care s-au depozitat
ruinele "declinului cultural" din ultimele secole şi recentei "nenorociri a utopiilor
totalitare". "Chipul omului de astăzi este degradat", afirma Demetrescu, "şi pentru
a construi o democraţie cu faţă umană trebuie să fie reconstruit omul însuşi, să se
pună din nou împreună părţile unui om făcut bucăţi de patru veacuri de diferite umanisme,
iluminisme şi utopii mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Reconstrucţia omului! Îmi
vin fiorii când mă gândesc la toată ingineria antropologică din comunism care trebuia
să clădească omul cel nou, destinat să locuiască fericit în cazarmele utopiei
totalitare. Nu de această reconstrucţie este vorba. Nu Statul şi politica trebuie
să schimbe omul. Numai persoana umană se poate reconstrui pe sine pentru a deveni
ceea ce Sfântul Paul înţelegea prin adevăratul om nou", încheia artistul.
A
fost foarte critic faţă omiterea menţionării rădăcinilor creştine în Constituţia Europeană,
criticând aspru autorităţile de la Bruxelles pentru această opţiune, "alarmate" de
retrezirea religioasă a tinerelor generaţii. "Dacă ar fi să reprezint Europa creştină
de astăzi într-un desen, aş face un trunchi de copac gigant, cu adânci rădăcini în
pământ, dar retezat la sol, împietrit într-o dezolantă rană, plată şi cenuşie, din
care ies, miraculos, copăcei în floare. Am muncit de zor vreme de secole ca să tăiem
acel pom maiestos. Securea civilizaţiei noastre s-a abătut asupra stejarului Marii
Tradiţii, dar limfa vitală continuă să urce, noile generaţii îşi redescoperă rădăcinile.
Aceşti tineri sunt o minoritate, e adevărat, dar, cum ne învaţă trecutul, istoria
o fac minorităţile. Majorităţile o îndură, luate de evenimente. Şi în timp ce marea
Europă, surdă la loviturile de secure care continuă, cealaltă mică Europă, lovită
de insomnia conştiinţei, veghează".
Demetrescu s-a lăsat atins
şi de drama lipsei de unitate între creştini, tematica ecumenismului
fiind determinantă în creaţiile sale, în special după alegerea papei Ioan Paul al
II-lea la Scaunul apostolic al Romei. De amintit aici, din multe altele,
celebrul tabloul votiv cerut de Mănăstirea Măicuţelor Trapiste de la Vitorchiano pentru
beatificarea Maicii Gabriela Sagheddu (1914-1939), care şi-a dedicat viaţa rugăciunii
pentru unitatea creştinilor: Fericita Gabriela, în centru, întruchipând credinţa catolică,
având în stânga turnurile catedralei anglicane de la Lincoln şi, în dreapta, cupolele
bazilicii bizantine Sf. Sofia de la Constantinopol. Pe acelaşi registru spiritual,
una din ultimele sale creaţii, tapiseria intitulată "Ut unum sint", inspirată din
enciclica omonimă a Fericitului Ioan Paul al II-lea despre ecumenism, în care Mântuitorul,
pe un fond roşu aprins, cu trupul transfigurat de lumina învierii, poartă într-o mână
bazilica Sf. Sofia de la Constantinopol şi în cealaltă, bazilica Sf. Petru de la Roma.
La o expoziţie recentă, intitulată "Hierofanii, între
speranţă şi nihilism", un tânăr l-a întrebat: "Maestre, pe ce cale trebuie să apucăm?".
Camilian Demetrescu a răspuns: "Voi, cei din generaţia voastră, vă aflaţi astăzi,
după apusul ideologiilor, la o răscruce cu numai două direcţii: într-o parte, bulevardul
larg, autostrada care duce la nihilism, la cultura lui 'nu'; într-alta, cărarea culturii
spirituale, a lui 'da', care conduce la Dumnezeu. Trebuie să alegeţi. Înţeleg că e
greu. Autostrada este rapidă, captivantă, dar nu duce nicăieri, sfârşeşte în balta
dezamăgirii. Cărarea, în schimb, este îngustă dar merge departe. Cei mai mulţi, probabil,
vor alege autostrada. Dar voi, voi ce alegeţi?".
Slujba de înmormântare
a regretatului artist român Camilian Demetrescu va avea loc miercuri, 9 mai
- Ziua Europei - la Gallese, lângă Viterbo. Dar întrebarea sa - "Voi, ce alegeţi?"
- continuă să solicite un răspuns de la generaţiile pe care s-a străduit să
le înnobileze cu nepreţuitul său patrimoniu de valori creştine.