Anul Credinţei şi noua evanghelizare, la lucrările Congresului European pentru Cateheză. Mons. Nichols: Catehismul Bisericii Catolice, o resursă de nerenunţat

RV 07 mai 2012. Importanţa iniţierii creştine a copiilor în contextul noii evanghelizări şi al apropiatului An al Credinţei, a fost tema reflecţiei mons. Vincent Nichols, arhiepiscop de Westminster, la deschiderea lucrărilor Congresului European pentru Cateheză, luni, la Roma. Iniţiativa are ca temă "Iniţierea creştină în contextul noii evanghelizări cu referinţă specială la copiii şi adolescenţii de la 7 la 16 ani", şi se desfăşoară la Roma pînă joi, 10 mai, sub coordonarea Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE). Participă circa 70 de delegaţi, episcopi şi directori naţionali ai comisiilor responsabile cu cateheza din aproximativ 25 de Conferinţe Episcopale din Europa. Din programul de luni al lucrărilor, mai menţionăm tema "Pluralitatea iniţierii creştine ca propunere pastorală pentru tinerii de astăzi", prezentată de mons. Alois Schwartz, episcop de Kurg-Klagenfurt, în Austria. La rândul său, pr. Luc Mellet, responsabilul Serviciului Naţional pentru Cateheză şi Catehumenat din cadrul Conferinţei Episcopale Franceze, a prezentat rezultatele unui sondaj european cu privire la iniţierea creştină a copiilor, din care, a afirmat, rezultă că pentru copii şi adolescenţi, "întâlnirea cu Cristos cel viu trece prin întâlnirea celor care au primit deja darul credinţei".

Revenim la reflecţia de deschidere a lucrărilor, prezentată de arhiepiscopul de Westminster, mons. Vincent Nichols, preşedintele Comisiei CCEE "Cateheză, Şcoală şi Universitate". Evanghelizarea la care ne referim, a precizat mons. Nichols, este "nouă pentru că e nevoie de o nouă vigoare şi imaginaţie; nouă pentru că sunt atât de mulţi care n-au auzit niciodată vestirea Evangheliei". "Deseori s-a spus că în special Europa are cea mai mare nevoie de noua evanghelizare. Chiar dacă e greu să generalizezi, rămâne adevărat că în mod special asupra Europei se focalizează foarte multe tensiuni între valorile Evangheliei şi propunerea unui stil de viaţă văzut, înţeles, maturizat şi trăit fără nicio referinţă la realitatea lui Dumnezeu. Aceasta este atmosfera pe care o întâlnesc copiii şi adolescenţii în atât de multe situaţii, uneori chiar şi acasă. Acesta este aerul pe care îl respiră. Ştim că această atmosferă nu satisface şi nici nu împrospătează sufletul omului. Ştim că mulţi tineri sunt încărcaţi cu o generozitate spontană, un simţ intuitiv al speranţei şi o dorinţă de a cunoaşte şi descoperi bazele nevăzute şi idealurile existenţei şi experienţei lor. Aceste aspiraţii sunt o sursă de mare speranţă pentru noi toţi. Este evident, dacă mai era nevoie, că adevărurile despre umanitate exprimate în darul învăţăturii noastre sunt efectiv valabile şi de durată. Ştim că am fost făcuţi "după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu" şi că, de aceea, nu ne vom simţi liniştiţi decât atunci când "vom fi asemenea cu El pentru că îl vom vedea aşa cum este" (1 Ioan 3,2). Mai ştim, de asemenea, că fragilitatea eforturilor noastre de a realiza aceste aspiraţii este o consecinţă directă a fragmentării umanităţii noastre, bine exprimată în învăţătura despre prezenţa în fiecare om a realităţii păcatului originar" (cfr. Romani 7, 13-25).

A doua parte a contextului de referinţă, a continuat mons. Nichols, este, desigur, Anul Credinţei, proclamat de Sfântul Părinte pentru Octombrie 2012 – Noiembrie 2013. În multe dieceze, programele pastorale pornesc de la întrebarea cum se poate răspunde în mod clar şi creativ la această iniţiativă, pentru ca Anul Credinţei să ajute lumea să aprofundeze cunoaşterea credinţei Bisericii. "Această cunoaştere este importantă. Ea ne aminteşte că credinţa noastră este esenţial o religie revelată, un dar pentru noi de primit, explorat, înţeles şi de aprofundat tot mai mult". "Pentru unii dintre noi, momentul predicii duminicale este o importantă oportunitate, şi noi încercăm să-i ajutăm pe preoţi să prezinte din nou temele centrale ale credinţei la predicile din timpul Anului Credinţei. Alţii consideră acest An o oportunitate de a reîmprospăta activitatea cateheţilor din parohii, cu cei care lucrează direct cu grupurile de copii şi tineri" (...).

De importanţă centrală pentru apropiatul An al Credinţei, a continuat arhiepiscopul Nichols, este Catehismul Bisericii Catolice, la 20 de ani de la publicare. "Catehismul este o resursă foarte bogată şi o mare provocare. Este o resursă întru cât ne poate călăuzi modul nostru de înţelegere a credinţei, şi conţinutul său principal, în mărturisirea şi practicarea credinţei. Dar este şi o provocare pentru că ne pune în faţă îndatorirea de a prezenta credinţa în întregime, în integritatea ei simfonică. Este atât de uşor pentru noi toţi, şi pentru cei care lucrează cu cei mai tineri, să ne concentrăm la aspectele atractive şi preferate ale credinţei noastre, amânând pentru 'mai târziu' aspectele mai grele. Desigur, modul nostru de prezentare a credinţei trebuie să fie adaptat în funcţie de vârstă şi capacitate. Dar n-ar trebui să fie făcut în mod selectiv cât priveşte conţinutul. Parcurgerea completă a articolelor de credinţă arată legătura strânsă dintre ele care, ca un ansamblu unificat sau articulat, constituie propunerea integrală a Evangheliei aşa cum este înţeleasă şi trăită în Tradiţia Bisericii.

S-au făcut şi se fac multe eforturi pentru adaptarea Catehismului Bisericii Catolice la diferitele ţări şi grupuri de vârstă. Ştiu din proprie experienţă, a spus arhiepiscopul de Westminster, cât de folositor a fost proiectul "YouCat" pentru adolescenţi: cei care l-au primit pentru prima dată au fost de captivaţi de conţinutul său, ca şi cum ar fi trebuit să răspundă pe loc la foamea şi setea pe care o simţeau". "Sunt multe provocări care stau în faţa acestui Congres", a recunoscut mons. Nichols, dar nimeni nu poate evita această întrebare: "ce putem face pentru ca, în iniţierea creştină a celor mai tineri, să le împărtăşim cât mai bine Evanghelia la această vârstă crucială?"

Aici, serviciul audio: