„Totul devine posibil dacă se are o nelimitată încredere în Providenţa Divină”: Sfântului Iosif Cottolengo, actual şi la 170 de ani de la moarte

(RV – 6 mai 2012) Sfântului Iosif Benedict Cottolengo este unul dintre adevăraţii purtători de lumină în istorie, ilustru model de caritate pentru toţi oamenii de bunăvoinţă. Om al speranţei, carităţii şi iubirii, cum a spus Sfântul Părinte în enciclica "Deus Caritas est”
Recent, la Torino şi în alte oraşe italiene a fost comemorată împlinirea a 170 de ani de la moartea Sfântului Cottolengo, evenimentul fiind şi pentru noi o ocazie de a readuce în prim plan imaginea luminoasă a unui model mereu actual.

Cu o specială înclinaţie faţă de cei nevoiaşi, manifestată încă din copilărie, Iosif Cottolengo – născut în localitatea italiană Bra, pe 3 mai 1786, într-o familie cu 12 copii – avea să devină preot. Decizia de a-şi dedica viaţa Domnului nostru Isus Cristos i-a fost trezită de lectura vieţii Sfântului Vincenţiu de Paoli în care a văzut un model de viaţă.
În 1828, Iosif Cottolengo deschide primele case ale Divinei Providenţe, mai întâi pentru bolnavii refuzaţi de toţi, apoi pentru persoane cu handicap, invalizi, orfani, tineri a căror viaţă era în pericol. „Totul devine posibil dacă se are o nelimitată încredere în Providenţa Divină” – repeta deseori Sfântul Iosif Benedict Cottolengo.

Iosif Tuninetti, profesor de Istorie a Bisericii contemporane subliniază capacitatea acestui sfânt de a îmbina efortul personal cu încrederea în ajutorul divin:
• „El era fiul unui negustor care provenea din regiunea franceză Provence. Tată său avea un mare simţ al afacerilor pe care l-a moştenit şi fiul său Iosif Benedict, care ştia să îmbine valorizarea capacităţilor personale cu încrederea în Providenţa Divină. S-ar putea spune că a pus în practică proverbul „Ajută-te, că Dumnezeu te ajută”, ceea ce însemnă că încrederea sa în ajutorul divin era însoţită de implicarea resurselor umane”. (...)
"Există un element comun care-i uneşte pe toţi aşa-numiţii „sfinţi sociali” din regiunea italiană Piemonte: Cottolengo, Cafasso, don Bosco, Murialdo, Faà di Bruno. Fiecare s-a ocupat mai ales de un aspect: al bolnavilor (Sfântul Cottolengo), al deţinuţilor (Sfântul Cafasso), Sfinţii Ioan Bosco şi Leonard Murialdo s-au ocupat de tineri, iar Fericitul Faà di Bruno de servitoarele care veneau de la ţară la oraş, dar toate aceste mari figuri ale carităţii au avut în comun sensibilitatea socială şi mai ales evanghelică care i-a făcut să-şi pună calităţile şi energiile personale în slujba aproapelui".


Aici, serviciul audio: