Să recitim Conciliul: declaraţia "Dignitatis Humanae" în reflecţia arhiep. Roland
Minnerath
RV 04 mai 2012.Declaraţia conciliară "Dignitatis
Humanae" a fost în centrul celei de a cincia reuniuni de studiu din seria "Să
recitim Conciliul", care s-a desfăşurat joi la Universitatea Pontificală
Laterană, din Roma.
Care este importanţa acestui document pentru
viaţa Bisericii şi societăţii, cu referinţă specială la libertatea religioasă? Răspunde
unul dintre relatorii reuniunii, arhiepiscopul de Dijon (Franţa),
mons. Roland Minnerath: • "Documentul reprezintă un pas care încă nu s-a
împlinit pe deplin, pentru că este un mesaj către lumea întreagă: fiecare persoană
umană ar trebui să fie lăsată liberă să-şi exercite propriul act de credinţă, şi anume,
căutarea adevăratului Dumnezeu, şi să nu fie constrânsă să urmeze alte criterii şi
alte moduri de viaţă. Credinţa trece dincolo de orice frontieră: acesta este mesajul
Bisericii. Cu alte cuvinte, face să se înţeleagă faptul că oamenii pot fi uniţi, în
diversitatea fiecăruia, într-un act de credinţă care merge dincolo de apartenenţa
etnică şi celelalte aspecte care i se opun. Libertatea religioasă, aşadar, în felul
înţeles de Biserică, nu are nimic în comun cu relativismul, cu o viziune despre religii
ca fenomen efemer. Religiile au întotdeauna o relevanţă extraordinară în viaţa unei
societăţi".
Care este raportul dintre "Dignitatis Humanae"
şi diferitele declaraţii ale drepturilor
omului şi constituţiile Statelor moderne? Ce contribuţie specifică oferă această declaraţie
conciliară? Răspunde arhiep. Minnerath: • Diferenţa constă în concepţia
pe care unul o are despre religie. Pentru Declaraţii, libertatea religioasă este un
fapt individual. Pentru noi, în schimb, libertatea religioasă – după cum ne învaţă
Conciliul – constă în a căuta adevărul care este Dumnezeu, a-şi deschide inima şi
orizontul minţii la Dumnezeu care se revelează. Aceasta este cu totul altceva: primul
mod de vedere îl închide pe om în sine, în timp ce al doila îl deschide faţă de Dumnezeu
care se face cunoscut. Libertatea ne-a fostă dăruită pentru ca să putem ajunge la
adevăr, şi tocmai aceasta este demnitatea persoanei umane".
Dar ce răsfrângeri
a avut declaraţia conciliară asupra Magisteriului succesiv? Răspunde Philippe
Chenaux, profesor de istorie şi director al Centrului de Studii despre
Conciliul Vatican al II-lea, la Universitatea Pontificală Laterană: • "Să
ne gândim în primul rând la pontificatul lui Ioan Paul al II-lea, care a făcut din
respectul libertăţii religioase şi drepturile fundamentale ale persoanei umane unul
din punctele de forţă ale învăţăturii sale. Cred că fără această Declaraţie şi fără
învăţătura Conciliului Vatican al II-lea despre libertatea religioasă, ar fi de neînchipuit
un Ioan Paul al II-lea şi rolul pe care l-a avut în eliberarea popoarelor de comunism".