Rugăciunea primului martir creştin, Ştefan, la cateheza audienţei generale a Papei: "a ne ruga înseamnă a-l contempla pe Cristos stând la dreapta lui Dumnezeu"

RV 02 mai 2012. Benedict XVI a vorbit la cateheza audienţei generale de miercuri despre rugăciunea sfântului diacon Ştefan, şi suprema sa mărturie creştină, despre care se relatează în cartea Faptele Apostolilor (6,8 - 8,2). La audienţă au luat parte peste 40 de mii de credincioşi, printre care şi un grup din România - credincioşi şi preoţi din arhidieceza de Bucureşti şi dieceza de Iaşi - pe care Benedict XVI l-a salutat în limba română. Sfântul protomartir şi diacon Ştefan, a spus Papa la cateheză, face o relectură a naraţiunii biblice iar în momentul martiriului său se manifestă, încă o dată, raportul fecund dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciune.

Sfântul Ştefan, condus la tribunal, în faţa Sinedriului, cu acuzaţia de a fi declarat că Isus ar fi distrus templul şi ar fi subminat obiceiurile transmise de Moise, spune că "Cel Preaînalt nu locuieşte în casă făcută de mâna omului" (Fapte 7,48). Şi într-adevăr, Isus, în timpul vieţii publice, a prevestit distrugerea templului (Ioan 2,19), dar cu toate acestea, notează evanghelistul, Isus "vorbea despre templul trupului său" (Ioan 2,21-22).

Discursul Sf. Ştefan în faţa completului de judecată, cel mai lung din Faptele Apostolilor, se derulează în jurul acestei profeţii a lui Isus, care este noul templu şi inaugurează noul cult, înlocuind sacrificiile din vechime cu jertfa de sine pe cruce". Ştefan vrea să demonstreze că este neîntemeiată acuzaţia care i se aduce de a submina legea lui Moise şi ilustrează viziunea sa despre istoria mântuirii, legământul dintre Dumnezeu şi om. El face o relectură a întregii naraţiuni biblice, itinerar cuprins în Sfânta Scriptură, pentru a arăta că acesta conduce la 'locul' prezenţei definitive a lui Dumnezeu, care este Isus Cristos, în special Pătimirea, Moartea şi Învierea. În aceeaşi perspectivă, Sf. Ştefan înţelege şi faptul de a fi discipol al lui Isus, urmându-l pînă la martiriu. "Meditaţia despre Sfânta Scriptură", a spus Benedict XVI, "îi permite astfel să înţeleagă propria misiune, viaţa şi prezentul său".
• "În meditaţia sa despre lucrarea lui Dumnezeu în istoria mântuirii, evidenţiind ispita perenă de a-l respinge pe Dumnezeu şi lucrarea sa, el afirmă că Isus este Cel Drept prevestit de profeţi; în El Dumnezeu însuşi s-a făcut prezent în mod unic şi definitiv: Isus este 'locul' adevăratului cult. Ştefan nu neagă importanţa templului pentru un anumit timp, dar subliniază că 'Dumnezeu nu locuieşte în case făcute de mâna omului' (Fap 7,48). Noul şi adevăratul templu în care Dumnezeu locuieşte este Fiul său, care a asumat trup omenesc, este umanitatea lui Cristos, Cel Înviat care adună popoarele şi le uneşte în sacramentul Trupului său şi al Sângelui său".

Viaţa şi discursul lui Ştefan, a reluat Sfântul Părinte, se întrerup dintr-o dată cu lapidarea, uciderea sa cu pietre, dar chiar martiriul său este împlinirea vieţii sale şi a mesajului său: el devina una cu Cristos. În acest fel, meditaţia sa despre lucrarea lui Dumnezeu în istorie, despre Cuvântul divin care s-a împlinit în Isus, devine participare la însăşi rugăciunea de pe Cruce. (...) Asemeni lui Isus, şi Ştefan strigă cu glas puternic în faţa celor care îl ucideau cu pietre: "Doamne, nu le socoti păcatul acesta" (Fapte 7,60). Dar, continuă Benedict XVI, notăm că, dacă pe de o parte rugăciunea lui Ştefan preia rugăciunea lui Isus, destinatarul ei este diferit, pentru că invocaţia este adresată Domnului însuşi, lui Isus pe care el îl vede preamărit la dreapta Tatălui: "Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul omului stând la drepta lui Dumnezeu" (v. 55).

Rugăciunea şi martiriul sfântului Ştefan ne oferă mai multe indicaţii pentru rugăciunea şi stilul nostru de viaţă. De unde a avut primul martir creştin tăria să înfrunte prigonitorii pînă la a-şi da viaţa? Răspunsul este simplu:
• "... din legătura sa cu Dumnezeu, din comuniunea sa cu Cristos, din meditaţia despre istoria mântuirii, văzând cu atenţie acţiunea lui Dumnezeu, care în Isus Cristos a ajuns la momentul său culminant. Şi rugăciunea noastră trebuie să fie alimentată din ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, în comuniune cu Isus şi Biserica sa".

Sfântul Ştefan, în istoria legăturii de iubire între Dumnezeu şi oameni, a văzut prorocită figura şi misiunea lui Isus. Rugăciunea noastră, de aceea, trebuie să fie contemplare a lui Isus la dreapta lui Dumnezeu, a lui Isus ca Domn al existenţei noastre, al existenţei mele de fiecare zi. În El, sub călăuzirea Duhului Sfânt, şi noi ne putem îndrepta spre Dumnezeu, să luăm contact real cu Dumnezeu printr-o încredere de fii, care se adresează unui Tată care-i iubeşte nespus de mult.

După rezumatul învăţăturii, prezentat în principalele limbi de circulaţie, Benedict XVI a salutat în diferite limbi pelerinii prezenţi în Piaţa Sfântul Petru. Celor din România, Papa s-a adresat cu un cuvânt în limba română: • "Salut cordial pelerinii din România, în special tinerii preoţi din dieceza de Iaşi. Pelerinajul vostru la Mormintele Apostolilor şi întâlnirea cu tradiţia Cetăţii Eterne, să fie izvor de creştere spirituală pentru preoţia voastră şi să întărească curajul credinţei în Învierea lui Cristos. Vă împart tuturor, binecuvântarea mea! Cristos a înviat!"

Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict XVI la audienţa generală de miercuri cu credincioşii în Piaţa Sf. Petru, Binecuvântare ce ajunge la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio: