Cauzele de nulitate a căsătoriei, cardinalul Coccopalmerio: prevenirea abuzurilor printr-o pastorală eficientă

(RV - 26 aprilie 2012) Cum se previn abuzurile în cazurile de nulitate matrimonială? Cum să se faciliteze o interpretare corectă a canonul 1095 din Codul de Drept Canonic? Şi apoi, cum să aperi şi să protejezi într-o atmosferă de poluare a valorilor, indisolubilitatea căsătoriei? Sunt unele dintre întrebările aflate în centrul Întrunirii de studiu, joi 26 şi vineri 27 aprilie la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci din Roma. "Avem nevoie urgentă de o acţiune pastorală eficientă pentru a contrasta şi admiterea presupusă ca sigură a logodnicilor la sacramentul Căsătoriei", a spus cardinalul Francesco Coccopalmerio, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative.

A fost intervievat de Cecilia Seppia de la SIC - Serviciile noastre informative centrale.
• Uneori, se face confuzie între anulare şi nulitate. Biserica nu anulează căsătoriile: dacă este necesar, le declară nule şi neavenite, dar nu are puterea de a anula o căsătorie, cu excepţie, în anumite cazuri. Însă când vorbim despre căsătorii adevărate, pe care le definim în termeni tehnici „rati et consumati”, Biserica nu are puterea de a le anula.

Premisa, prin urmare, este a nu abuza de cauzele de nulitate matrimonială, de declarare a nulităţii unei căsătorii. Cu toate acestea, când, se abuzează? Putem face câteva exemple concrete?
• Abuzul se verifică atunci când o persoană ştie despre căsătoria ei că este validă, este valabilă, şi, în acelaşi timp, încearcă să smulgă din partea Bisericii o declaraţie de nulitate. În acel caz, se recurge la trucuri pentru a arăta că respectiva căsătorie este nulă şi neavenită atunci când, în realitate, căsătoria nu este nulă. Aici trebuie să se ia în considerare nu numai corectitudinea soţilor, dar şi corectitudinea deontologică a advocaţilor, a judecătorilor, care nu trebuie în nici un fel să se lase atraşi de posibile avantaje, cum ar fi de pildă cele economice.

De mai multe ori Benedict al XVI-lea, şi întâlnind reprezentanţii tribunalului Rota Romană, a manifestat speranţa ca în cauzele de nulitate, să se poată concilia, oricum, dreptatea şi caritatea şi să nu se ajungă la poticniri din cauza unor simple formalităţi. Cum a fost receptată această invitaţie a Sfântului Părinte până în prezent?
• Cred că judecătorii tribunalelor apostolice - în special al Rotei şi Signaturii Apostolice - au receptat în întregime această invitaţie şi o pun în practică în totalitate. Evident, oricine poate face greşeli, care sunt însă greşeli omeneşti. Cu toate acestea, cred că există într-adevăr o mare competenţă şi un mare angajament. Invitaţia trebuie receptată şi la nivelul celorlalţi subiecţi, al celor care denunţă căsătoria şi al celor care îi însoţesc pe cei doi în desfăşurarea procedurii matrimoniale.

A evita ca să se ajungă la cererile de anulare desfăşurând şi o activitate pastorală eficientă este esenţial, şi anume, a acţiona deja de la logodnă, contrastând admiterea ca presupusă „sigură” la căsătorie ...
• Ceea ce spuneţi este, într-adevăr, foarte important. Trebuie să existe o pastorală pre-matrimonială din ce în ce mai eficientă şi inteligentă, tot mai dedicată. Acolo căsătoria se creează în conştiinţa părţilor, în consimţământul lor, şi, prin urmare trebuie să existe o educaţie pentru căsătorie - şi, în special în privinţa indisolubilităţii - chiar de la cateheza adolescenţilor. Tinerii ar trebui să fie deja sensibili asupra acestui punct, trebuie să-l accepte ca pe ceva personal, trebuie să-l simtă. Nu ar trebui să se limiteze la o pastorală pre-matrimonială pentru cei doi logodnici, dar ar trebui să se anticipeze această pastorală la vârsta catehezei. În măsura în care va exista o adevărată conştiinţă despre esenţa căsătoriei, o mentalitate despre caracterul ei sacru şi despre indisolubilitatea ei, evident cauzele de nulitate matrimonială vor fi reduse la minim.

Tema tratată la Întâlnirea de la Universitatea Pontificală Sfânta Cruce din Roma este deosebit de important pentru Benedict al XVI-lea şi era şi pentru Ioan Paul al II-lea. Intenţia Bisericii, este în primul rând aceea de a păstra valoarea căsătoriei creştine într-un moment în care multe institute de statistică semnalează o creştere a divorţurilor. Cum se acţionează?
• Sigur, trăim într-o cultură care ne duce într-o altă direcţie. Putem spune că trăim într-o atmosferă foarte "poluată", în care căsătoria - aşa cum se spunea intr-un film celebru - a devenit o "glumă", de exemplu, ceva care poate fi tratat cu libertate completă. Acela sau aceea cu care m-am luat pentru toată viaţa, la un moment dat pot să-l resping sau s-o resping aşa cum pot refuza un lucru care a devenit inutil, vechi sau depăşit. Acelaşi lucru se întâmplă atunci când căsătoria este abordată cu un fel de uşurătate, de superficialitate, cu lipsă de respect pentru persoană. Acest lucru este teribil. Din păcate, însă, aceasta este atmosfera în care trăim. Benedict al XVI-lea şi Ioan Paul al II-lea au făcut mult, fără îndoială, în acest sens. Chiar şi din punct de vedere a valorilor mass-media şi a mărturiilor transmise de televiziune, am trebuie să purtăm înainte un alt mod de a vedea.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci