De şapte ani la conducerea Bisericii, cu înţelepciune şi curaj: viaţa şi slujirea
Papei, în editorialul Părintelui Lombardi, la "Octava Dies"
(RV – 14 aprilie 2012) Luni, 16 aprilie, şi joi, 19 aprilie, marchează două date
importante pentru Benedict al XVI-lea: este vorba de ziua de naştere şi de aniversarea
a şapte ani de la alegerea sa la Sediul lui Petru. Două date care invită, de fiecare
dată, la a privi la trăsăturile morale şi spirituale ale omului Joseph Ratzinger şi
la a trasa un bilanţ al pontificatului său, aşa cum face şi părintele Federico Lombardi
în editorialul pentru „Octava Dies”, săptămânalul informativ al Centrului Vatican
de Televiziune.
• „85 de ani de viaţă şi 7 ani de pontificat. Când
cardinalul Joseph Ratzinger a fost ales Papă, la o vârstă deja avansată, mulţi s-au
întrebat dacă – după anii marcaţi de boală ai marelui său predecesor – pontificatul
care începea ar fi fost unul intens şi de durată, aşa cum se dorea şi dacă un teolog
care a condus pentru mult timp un dicaster cu un specific doctrinal ar fi ştiut să
asume misiunea de păstor al Bisericii universale, destul de diferită de precedenta
misiune.
În aceşti şapte ani am avut deja 23 de călătorii internaţionale
în 23 de diferite ţări şi 26 de călătorii în Italia; am asistat la patru Sinoade ale
Episcopilor şi la trei ediţii ale Zilei Mondiale a Tinerilor; am primit trei enciclice
şi nenumărate discursuri şi documente magisteriale; am participat la Anul Paulin şi
la Anul Sfintei Preoţii; l-am văzut pe Papa înfruntând cu mult curaj, umilinţă şi
hotărâre – cu acel spirit evanghelic limpede – situaţii dificile, precum criza care
a urmat abuzurilor sexuale.
Am putut citi opera sa despre Isus din Nazareth
şi cartea interviu „Lumina lumii”. Am învăţat mai ales din coerenţa şi constanţa învăţăturii
sale că prioritatea slujirii sale în folosul Bisericii şi al umanităţii este orientarea
vieţii spre Dumnezeu, Dumnezeu care ne-a fost făcut cunoscut de Isus Cristos; am învăţat
că uitarea de Dumnezeu şi relativismul sunt riscuri grave ale timpului nostru. Pentru
toate acestea suntem pe deplin recunoscători. Şi continuăm să fim pe cale alături
de el, spre Întâlnirea mondială a familiilor, spre Orientul Mijlociu, spre Sinodul
asupra noii evanghelizări şi spre Anul credinţei. În mâinile lui Dumnezeu, în slujba
lui Dumnezeu şi a Bisericii sale”.