Compasiune şi misiune: predicile de mare densitate teologică şi realism creştin ale papei Benedict în Săptămâna Sfântă 2012

RV 10 apr 2012. După celebrările liturgice ale Săptămânii Sfinte, Papa se află pentru câteva zile de odihnă şi studiu la reşedinţa din localitatea Castelgandolfo, dar miercuri revine în Piaţa Sfântul Petru pentru seria de cateheze din cadrul audienţelor generale cu credincioşii. În Săptămâna Sfântă, Benedict XVI ne-a introdus în misterul pascal al morţii şi învierii lui Isus cu ajutorul unor omilii pe cât de bogate în conţinut teologic pe atât de ancorate în realismul vieţii creştine. Revenim succint la câteva pasaje.

În Duminica Floriilor, Sfântul Părinte a îndreptat atenţia spre compasiunea lui Dumnezeu faţă de omenire, pornind de la adevărul că Isus nu a venit să pedepsească ci să salveze. De aici, o primă subliniere:
• "Privirea pe care omul de credinţă o primeşte de la Cristos este o privire de binecuvântare: o privire de înţelepciune şi iubire, capabilă să capteze frumuseţea lumii şi să-i compătimească fragilitatea. În acestă privire transpare privirea lui Dumnezeu însuşi asupra oamenilor pe care El îi iubeşte şi asupra creaţiei, lucrarea mâinilor sale".

La Liturghia Sfinţirii Crismei, joi dimineaţă, în bazilica Sf. Petru, Benedict XVI a spus că a fi creştin înseamnă a-şi conforma viaţa la Cristos, renunţând la atât de fluturata autorealizare pentru a se pune la dispoziţia lui Isus. Dacă chiar şi între preoţi apare ispita de a reînnoi Biserica prin neascultare, Papa evidenţiază că premisa unei adevărate reînnoiri este ascultarea faţă de Dumnezeu, cum arată noile mişcări bisericeşti post-conciliare:
• "Dacă privim la persoanele din care au izvorât şi izvorăsc aceste fluvii proaspete de viaţă, vedem şi faptul că pentru o nouă fecunditate e necesar a fi preaplini de bucuria credinţei, radicalitatea ascultării, dinamica speranţei şi puterea iubirii".

Acestea sunt instrumentele cu care se duce lupta credinţei. La Liturghia "In Coena Domini", în Joia Sfântă, Papa afirmă că, în Grădina Măslinilor, Isus "luptă cu Tatăl, luptă cu el însuşi, luptă pentru noi" împotriva murdăriei care invadează omenirea. Sufletul său este un adevărat câmp de bătălie.
• "Vede mareea murdară a toată minciuna şi a toată infamia care vine la El în acel potir pe care trebuie să-l bea. Este răvăşirea celui cu totul Curat şi Sfânt, în faţa întregului puhoi de rău al acestei lumi, care se revarsă asupra Lui. El mă vede şi pe mine şi se roagă şi pentru mine (...) ia asupra sa păcatul lumii, pe noi toţi, şi ne duce la Tatăl".

Creştinii care ştiu să stea în genunchi înaintea lui Dumnezeu, afirmă Pontiful, ştiu să stea drepţi în faţa lumii. Numai cine depinde de Dumnezeu este cu adevărat liber. La Veghea Pascală, sâmbătă noapte, Papa subliniază că pe Cruce, Cristos a distrus omul cel vechi şi trufia lui, pentru a-l face să se renască din nou. Învierea este noua lumină care transformă lumea. Cu toate acestea, omul este mereu ispitit de propriile sale posibilităţi să se acomodeze cu întunericul orizontului său îngust:
• "În lucrurile materiale ştim şi putem incredibil de multe, dar ceea ce merge dincolo de acestea, Dumnezeu şi binele, nu mai reuşim să le aflăm. De aceea, credinţa este cea care ne arată lumina lui Dumnezeu, adevărata iluminare, ea este o erupţie a luminii lui Dumnezeu în lumea noastră, o deschidere a ochilor noştri la adevărata lumină".

De aceea, Papa revine din nou la compasiune. Lumina lui Dumnezeu nu este o lumină rece dar un foc care încălzeşte, iar creştinii sunt chemaţi să răspândească în lume căldura iubirii şi bunătăţii lui Dumnezeu.

Aici, serviciul audio: