Timpul dinainte şi de după Paşte, în reflecţia Sfântului Augustin - comentariu la Ps. 148: două date pentru un singur "Aleluia"

(RV - 11 aprilie 2012) "Aleluia pascal" în comentariul Sfântului Augustin la Psalmul 148 ajută la înţelegerea pe plan spiritual a situaţiei ce se verifică şi în România: sărbătorirea aceluiaşi mister pascal la date diferite.
Situaţia este cunoscută: credincioşii romano-catolici şi creştinii protestanţi sunt în octava Paştelui sau Săptămâna Luminată în timp ce crednicoşii greco-catolici şi cei ortodocşi sunt în Postul Mare, şi anume în Săptămâna Mare.

Redacţia Programului român Radio Vatican adresează din inimă tuturor ascultătorilor noştri, care sărbătoresc acum Paştele Domnului urarea de bucurie şi înnoită speranţă cu multă pace în inimi şi în familii de la Cristos cel înviat, biruitorul păcatului şi al morţii.
Aceleaşi urări din suflet şi pentru ascultătorii nostri din ţară şi străinătate, care sărbătoresc Paştele duminică 15 aprilie.

Trebuie să mărturisim însă că în decursul anului întâmpinăm de multe ori o anumită dificultate, deloc neglijabilă, derivată din calendarul bisericesc cu ciclul marilor sărbători mobile şi frumoasele tradiţii împământenite de secole, vii încă în viaţa credincioşilor.

Radio Vatican, conform statului său, are menirea de a urmări îndeaproape şi informa ascultătorii despre activitatea Papei şi a organismelor Sfântului Scaun. Pe de altă parte, în alcătuirea emisiunilor zilnice fiecare din cele peste 40 de redacţii lingvistice trebuie să aibă în vedere şi viaţa Bisericii, a societăţii, a ascultătorilor cărora li se adresează.

Într-un mesaj de Paşti, cu ani în urmă arhiepiscopul György Jakubinyi al arhidiecezei de Alba Iulia observa: „Adeseori creştinii se întreabă de ce răsăritenii şi apusenii sărbătoresc separat Paştele, cum se întâmplă anul acesta şi în ţara noastră: Cristos a înviat de două ori? Răspunsul este dat de complicata cronologie a calculării datei Paştelui, de tradiţia occidentală diferită de cea orientală. Dar putem spune că fiecare duminică este sărbătoarea Paştelui pentru că aceasta este ziua Învierii”. Arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia oferă prin răspunsul său un indiciu de rezolvare pe plan teologic.

Totuşi, rămân sensibilitatea, obiceiurile şi tradiţiile, de multe ori comune, trăite în momente diferite. În aceste zile, în timp ce credincioşii ortodocşi şi cei greco-catolici sunt în Săptămâna Mare şi meditează la Patimile Domnului, catolicii de rit latin şi protestanţii sunt în săptămâna din octava Paştelui, Săptămâna Luminată şi cântă deja bucuria Învierii.

Cred că predica unui Sfânt Părinte al Bisericii despre „Aleluia pascal” ne orientează spre o rezolvare satisfăcătoare pe plan spiritual a dificultăţii. O găsim la oficiul lecturilor de sâmbătă în a cincia săptămână a Paştelui din volumul II al Liturgiei Orelor publicat de editura „Sapientia” din Iaşi.

LECTURA A DOUA
Din Comentariul asupra Psalmilor,
al sfântului Augustin, episcop
(Ps 148, 1-2: CCL 40, 2165-2166)
Aleluia pascal


Meditarea vieţii noastre prezente trebuie să se desfăşoare în lauda Domnului, pentru că fericirea veşnică a vieţii noastre viitoare va consta în lauda lui Dumnezeu; nimeni nu va fi apt pentru viaţa viitoare dacă acum nu se va pregăti. De aceea, să-l lăudăm acum pe Dumnezeu, dar să înălţăm spre el şi rugăciunea noastră. Lauda noastră conţine bucurie, rugăciunea noastră conţine geamăt.

Într-adevăr, ne-a fost promis ceea ce acum nu posedăm; deoarece spune adevărul cel care a promis, noi ne bucurăm în speranţă, chiar dacă, neavând încă ceea ce dorim, dorinţa noastră apare ca un geamăt. Este rodnic pentru noi să perseverăm în dorinţă până când va sosi ceea ce ne-a fost promis, şi astfel, să treacă geamătul şi să fie înlocuit numai de laudă.

Istoria destinului nostru are două faze: una care trece acum în mijlocul ispitelor şi al necazurilor vieţii acesteia, cealaltă care va fi în siguranţă şi în bucurie veşnică. Pentru acest motiv a fost instituită pentru noi şi celebrarea celor două timpuri, adică cel dinainte de Paşte şi cel de după Paşte.

Timpul care precedă Paştele prefigurează necazul în care ne găsim; în schimb, cel care urmează după Paşte reprezintă fericirea de care ne vom bucura. Ceea ce celebrăm înainte de Paşte este şi ceea ce facem.

Ceea ce celebrăm după Paşte indică ceea ce încă nu posedăm. Pentru aceasta petrecem primul timp în posturi şi rugăciuni. Celălalt timp însă, după sfârşitul posturilor, îl celebrăm în laudă. Iată de ce cântăm: Aleluia!

Într-adevăr, Cristos, capul nostru, este prefigurat şi manifestat şi într-un timp, şi în celălalt. Pătimirea Domnului ne prezintă viaţa actuală cu aspectul său de trudă, de necaz şi cu perspectiva sigură a morţii. În schimb, învierea şi glorificarea Domnului sunt vestire a vieţii care ne va fi dăruită.

Pentru aceasta, fraţilor, vă îndemnăm să-l lăudaţi pe Dumnezeu; acest lucru noi toţi ni-l spunem nouă înşine atunci când proclamăm: Aleluia! Lăudaţi-l pe Domnul, îi spui tu altuia. şi celălalt îţi răspunde acelaşi lucru. Angajaţi-vă toţi să-l lăudaţi cu toată fiinţa voastră: adică nu numai limba voastră şi glasul vostru să-l laude pe Dumnezeu, ci şi conştiinţa voastră, viaţa voastră, acţiunile voastre.

Noi îl lăudăm pe Domnul în biserică atunci când ne adunăm. În momentul în care fiecare se întoarce la ocupaţiile proprii, aproape că încetează să-l laude pe Dumnezeu. Însă nu trebuie să încetăm să trăim bine şi să-l lăudăm întotdeauna pe Dumnezeu. Fii atent că neglijezi să-l lauzi pe Dumnezeu atunci când te îndepărtezi de dreptate şi de ceea ce îi place lui. Într-adevăr, dacă nu te îndepărtezi niciodată de viaţa onestă, limba ta tace, dar viaţa ta strigă şi urechea lui Dumnezeu este aproape de inima ta. Urechile noastre aud glasurile noastre, urechile lui Dumnezeu se deschid la gândurile noastre.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci şi A. Dancă