Vinerea Sfântă la Ierusalim între Golgota şi Via Dolorosa

(RV - 6 aprilie 2012) Alături de stânca Golgotei şi de-a lungul străzii „Via Dolorosa”. În principal, în aceste două locuri pelerinii şi creştini locali, trăiesc Vinerea lor Sfântă la Ierusalim. Aici, în locul exact, unde s-a consumat pentru Isus acea primă Vineri a Patimilor. Încă din zorii zile grupuri de credincioşi s-au adunat în mica piaţă din faţa Bazilicii Sfântului Mormânt, care păstrează şi situl răstignirii lui Cristos, în aşteptarea de a participa la celebrarea liturgică a Patimilor care, condusă de călugării franciscani, s-a desfăşurat chiar la altarul de pe Calvar. Şi tocmai aici a fost cântată Patima Domnului după Sfântul Ioan. Atunci când cuvintele evanghelistului amintesc momentul morţii, cel care împlineşte rolul cronicarului ajunge la altarul central de pe Golgota şi se înclină să sărute locul unde crucea a fost ridicată. Apoi, relicva lemnului care pe care a atârnat Mântuitorul este expusă pentru adoraţie conform unui ritce datează din secolul al patrulea atunci când în această zi şi acest loc, poporul creştin stătea rând ore întregi adorând crucea.

Între timp, afară, în Oraşul Vechi „Via Dolorosa” este aglomerat cu pelerini care în grupuri mici sau mari o parcurg amintind cu credinţă şi emoţie acel traseu pe care Isus l-a făcut de la sala de judecată a lui Pilat până pe Calvar, împovărat de Cruce. Împreună cu credincioşii, şi Custode Ţării Sfiunte şi călugării au parcurs dimineaţa Via Dolorosa oficiind practica pioasă a Căii Crucii pe care franciscanii o fac în fiecare vineri din timpul anului. Chiar dacă în acest an există scădere a numărului de pelerini (erau aşteptaţi 300 de mii în comparaţie cu cei 700 de mii de anul trecut, potrivit estimărilor Ministerului Turismului israelian), o privire rapidă pentru cei care sunt în Oraşul Vechi din Ierusalim, mai ales în aceste ore al Vinerii Sfinte, este întotdeauna cea a unei mulţimi de oameni provenind din orice parte a lumii care se alătură creştinilor locali din Ierusalim şi alte oraşe din Ţara Sfântă, sosiţi în număr mare.

O mare adunare „orantă”, în rugăciune, care se împarte pe străzile înguste ale oraşului vechi cu singura dorinţă de a parcurge din nou ultimii paşi ai vieţii lui Isus pe pământ, cu credinţă şi reculegere, chiar în mijlocul zgomotului şi forfotei coloratului „suk” arab. Şi seara aceasta, întâlnirea la Sfântul Mormânt pentru o altă celebrare specială animată de franciscani: procesiunea înmormântării. O tradiţie care, imitând străvechile reprezentări medievale, va repeta în câteva scene în mod plastic şi emoţionat scenele luării lui Cristos de pe cruce, ungerea şi înmormântarea ... în acelaşi loc în care totul s-a întâmplat. (De la Ierusalim, Stefania Sboarina)

rv/A. Lucaci