Nimic nu trebuie pus în locul lui Dumnezeu: scrisoare pastorală pentru Săptămâna Sfântă a episcopilor irlandezi

RV 04 apr 2012. Importanţa centrală a pocăinţei şi a convertirii în viaţa creştină, este în centrul scrisorii pastorale a episcopilor irlandezi intitulată "Convertiţi-vă şi credeţi în Vestea cea bună!" (Marcu 1,15), publicată pentru Săptămâna Sfântă 2012.

Scrisoarea prezintă semnificaţia pocăinţei creştine în lumina îndemnului la purificare interioară şi reînnoire spirituală adresat de Benedict XVI în Scrisoarea către catolicii din Irlanda şi de recentul document vatican despre vizita apostolică în diecezele, institutele religioase şi seminariile irlandeze în urma episoadelor de abuzuri comise în dauna minorilor.

A face pocăinţă, se citeşte în Scrisoarea episcopilor irlandezi, nu înseamnă doar a cere iertare pentru păcatele noastre, dar şi a schimba, a converti atitudinile noastre de fiecare zi în vederea întâlnirii cu Cristos. Acesta este sensul pocăinţei: prin gesturile noastre penitenţiale – postul, rugăciunea şi pomana – recunoaştem că ne-am gândit numai la interesele noastre, la apărarea poziţiilor şi influenţei noastre ca şi cum acestea ar fi scopul ultim al existenţei, uitând că tot ceea ce avem şi suntem este, de fapt, un dar al lui Dumnezeu. În această perspectivă, pocăinţa este condiţia necesară pentru a primi Vestea cea bună a lui Cristos, cel care ne ajută să înţelegem că singura speranţă de durată, singura vindecare completă pentru fiecare dintre noi vine de la iubirea lui Dumnezeu.

O bună parte din acest drum de convertire personală – subliniază episcopii irlandezi – trebuie să ne întrebăm din nou "cine suntem", pornind de la darurile pe care le-am primit şi de la lipsurile noastre. Două sunt direcţiile care se deschid înaintea noastră: pe de o parte, există recunoaşterea bunătăţii nemărginite a lui Dumnezeu iar, pe de alta, recunoaşterea păcatelor noastre la sacramentul spovezii. Şi tocmai acesta este sensul sacramentului reconcilierii în tradiţia creştină: "nu un mod prin care să obţinem privilegii de la Dumnezeu, ci un act de gratitudine şi preţuire pentru iubirea şi harul său pe care nu le-am putea dobândi singuri. Cine cedează, în schimb, în faţa ispitei consideră faima, puterea şi dorinţa de avere drept scopuri de atins cu orice preţ. Din conştiinţa că totul este un dar – continuă scrisoarea episcopilor – provine şi convingerea că toţi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu şi invitaţi să intrăm în comuniune cu El. Aceasta este temelia solidarităţii, care ne face să-l considerăm pe aproapele semenul nostru, "pe care să-l facem părtaş, asemenea nouă, la ospăţul vieţii la care Dumnezeu îi invită pe toţi oamenii".

Aceste două dimensiuni ale pocăinţei, insistă episcopii irlandezi, nu pot fi separate: a se converti înseamnă a căuta comuniunea cu Cristos şi între noi. Iată de ce pocăinţa cuprinde fapte de caritate: "nu putem fi pregătiţi să intrăm în pacea lui Dumnezeu dacă i-am neglijat pe cei mai mici dintre fraţii şi surorile lui Cristos".

Numai cine înţelege semnul autentic al pocăinţei creştine va înţelege importanţa cuvintelor papei Benedict adresate victimelor de abuzuri şi familiilor lor. "Datoria noastră în Irlanda – afirmă episcopii în încheierea Scrisorii pastorale – este datoria permanentă a fiecărui creştin: să reziste la tentaţia de a pune în locul lui Dumnezeu convenienţa personală, renumele, tentaţia de dominare, orbirea, necinstea, orgoliul şi oricare altă ambiţie umană. Este un drum greu dar, subliniază episcopii, aceasta este calea către adevărul care ne va face liberi.

Aici, serviciul audio: