Cardinalul Comastri la Sfânta Liturghie pentru angajaţii vaticani: „Iuda, un risc mereu prezent în Biserică”

(RV – 4 aprilie 2012) Cardinalul Angelo Comastri, vicar general al Papei pentru Cetatea Vaticanului, a prezidat miercuri dimineaţă, în bazilica „Sfântul Petru”, Liturghia pentru angajaţii din Vatican, în ajunul Triduumului Pascal.
Mai multe amănunte, în serviciul realizat de Sergio Centofanti, de la redacţia noastră centrală:

În reflecţia legată de Evanghelia zilei, care istoriseşte trădarea de către Iuda pentru 30 de arginţi, cardinalul Comastri a vorbit despre ataşamentul faţă de bani, despre orgoliu şi răzbunare. „Este posibil să se devină Iuda” – a explicat – „este posibil să se devină trădători ai lui Dumnezeu, ai bunătăţii, umilinţei şi carităţii”:
• „Iuda este mereu prezent în istoria Bisericii ca risc real pentru fiecare. Părintele Primo Mazzolari, cu incisiv realism, a spus într-o zi: „În jurul fiecărei Mese euharistice pluteşte umbra lui Iuda. Trebuie de aceea să veghem, pentru ca umbra lui să nu coincidă cu umbra noastră.”

Dar, „în acelaşi fel” – subliniază cardinalul – „este posibil să nu se devină Iuda”. Cum? Măsurându-ne continuu cu metrul adevărului, care este Isus. Confruntându-ne cu El, înţelegem cine suntem şi de care parte stăm şi ce drum ne rămâne încă de făcut”.
• „Isus este tratamentul bolii noastre interioare, Isus este bunătatea care s-a apropiat de răutatea noastră pentru a o putea îngriji şi vindeca. Este Isus de fapt cel care ne salvează! Acesta este sensul numelui său. Dar cum este posibil miracolul vindecării noastre interioare? Cum este posibil să fim vindecaţi de răutatea noastră? Există o singură cale: părerea de rău. Căinţa deschide lui Dumnezeu un spaţiu în interiorul nostru, pentru ca El să ne poată vindeca şi face fericiţi.”

În omilie, vicarul general al Papei pentru Cetatea Vaticanului pune o întrebare: „Dar noi suntem cu adevărat, în mod sincer căiţi de păcatele noastre? Ne-am distanţat cu adevărat de răutatea noastră, de orgoliu, de aroganţă, de răzbunare şi egoism? Vrem cu adevărat să fim sfinţi, trataţi, salvaţi de Isus? Există cu adevărat în interiorul nostru această disponibilitate?”
Este iubirea trăită, marea poruncă pe care ne-a lăsat-o Isus, şi care arată sinceritatea noastră:
• „Din aceasta vor şti dacă sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire unii faţă de ceilalţi. Dacă lipseşte această iubire, nimeni nu ne poate recunoaşte că suntem creştini. Dumnezeu ne îngăduie azi să ne deschidem inima darului carităţii. Să recunoaştem cu sinceritate: toţi suntem săraci în ale bunătăţii, umilinţei şi carităţii. Din acest motiv nu simţim uneori prezenţa lui Isus în mijlocul nostru. Şi din acelaşi motiv îl ţinem ascuns pe Isus celor care se apropie de noi pentru a-l întâlni”.


În fine, cardinalul Comastri înalţă rugăciunea sa pentru acest Paşte:
• „Aceast nou Paşte să ne zguduie cu adevărat, să facă să cadă zidul orgoliului, al rezistenţei şi să ne facă capabili să luăm în mână vasul cu apă pentru gestul spălării picioarelor, lăsat în ereditate de Isus. Dacă vom face astfel, vom simţi cum înfloreşte în noi aceiaşi bucurie a Sfântului Francisc din Assisi, aceiaşi bucurie a Maicii Tereza de Calcutta şi a tuturor adevăraţilor discipoli ai lui Isus.

Aici, serviciul audio: