Papa, la Sf. Liturghie la Havana: "Când lui Cristos i se permite să fie prezent, omul
creşte în umanitate. Cuba şi omenirea au nevoie de schimbări". Miercuri după amiază,
ceremonia de plecare din Cuba
RV 28 mar 2012."Cuba şi omenirea au nevoie
de schimbări, dar acestea vor avea loc numai dacă fiecare este în condiţia de a se
întreba cu privire la adevăr şi se hotărăşte să parcurgă drumul iubirii, semănând
împăcare şi fraternitate", a afirmat Benedict XVI la predica Sf. Liturghii
celebrată miercuri, 28 martie, în Piaţa Revoluţiei din Havana, în ultima zi a călătoriei
sale apostolice în Cuba. "Dreptul la libertatea religioasă, atât la nivel individual
cât şi comunitar, manifestă unitatea persoanei umane care este, în acelaşi timp, cetăţean
şi om de credinţă. Când Biserica scoate în relief acest drept", a continuat Papa,
"nu pretinde nici un privilegiu. Cere numai să fie fidelă mandatului primit de la
Fondatorul ei divin, conştientă că unde Cristos se face prezent, omul creşte în umanitate".
Cu o predică densă şi referinţe la istoria modernă a Cubei, Benedict XVI s-a
adresat miercuri sutelor de mii de cubanezi care au luat parte la ultima sa Sfântă
Liturghie pe pământul însorit al insulei caraibiene. Ritul sacru a avut loc în Piaţa
Revoluţiei, un spaţiu în aer liber care poate cuprinde circa 600.000 de persoane,
piaţă de mare încărcătură simbolică pentru istoria ţării. Piaţa este dedicată lui
José Martí (1853-95), jurnalist, poet şi erou al luptei pentru independenţă împotriva
ocupaţiei spaniole. Pontiful a ajuns în Piaţa Revoluţiei în jurul orei locale 8.30
(16.30, ora României), iar Sf. Liturghie a urmat lecturile zilei, Miercuri, a V-a
săptămână din Postul Mare, luând prefaţa întâia a Pătimirii Domnului.
"Binecuvântat
să fie Dumnezeu", a spus Benedict XVI, "care ne reuneşte în această piaţă emblematică,
pentru a intra tot mai adânc în viaţa lui". Pornind de la lecturile Sfintei
Liturghii, Papa a evidenţiat că cei trei tineri aruncaţi în cuptorul cu foc, de care
vorbeşte cartea profetului Daniel, preferă să înfrunte moartea decât să-şi trădeze
conştiinţa. Credinţa în Dumnezeu i-a ajutat să fie liberi iar în Evanghelia zilei
Isus spune: "Dacă veţi rămâne în cuvântul meu, veţi fi cu adevărat ucenicii mei, veţi
cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi" (Ioan 8,31). Isus, Fiul lui Dumnezeu,
este singurul care poate arăta adevărul şi poate dărui adevărata libertate.
Benedict
XVI s-a referit la atitudinea oamenilor în faţa adevărului. A căuta adevărul presupune
întotdeauna un exerciţiu de libertate autentică. Mulţi preferă scurtăturile şi încearcă
să evite această îndatorire. Alţii, precum Pilat din Pont, ironizează posibilitatea
de a cunoaşte adevărul (cfr. Ioan 18,38), proclamând incapacitatea omului de a ajunge
la adevăr sau negând existenţa unui adevăr valabil pentru toţi. • "Această
atitudine, ca în cazul scepticismului şi al relativismului, produce o schimbare a
inimii, făcându-i pe oameni reci, şovăitori, distanţi de ceilalţi şi închişi în sine.
Persoane care se spală pe mâini ca guvernatorul roman şi lasă fluviul istoriei
să curgă fără a se compromite".
Pe de altă parte, sunt alţii care interpretează
greşit căutarea adevărului şi ajung la iraţionalitate şi fanatism, drept care se închid
în "adevărul lor" şi caută să-l impună celorlalţi. Cine acţionează iraţional nu poate
deveni ucenicul lui Cristos. "Credinţa şi raţiunea sunt necesare şi complementare
în căutarea adevărului. Dumnezeu a creat omul cu vocaţia înnăscută pentru
adevăr şi de aceea l-a înzestrat cu raţiune. Desigur, nu iraţionalitatea ci setea
de adevăr promovează credinţa creştină. Orice fiinţă umană trebuie să scruteze adevărul
şi să opteze pentru adevăr când l-a aflat, chiar cu riscul de a înfrunta sacrificii".
În plus, "adevărul despre om este o premisă de nerenunţat pentru a ajunge
la libertate, pentru că în adevăr descoperim fundamentele unei etici cu care toţi
se pot confrunta şi care conţine formulări clare şi precise despre viaţă şi moarte,
obligaţii şi drepturi, căsătorie, familie şi societate, în cele din urmă, despre demnitatea
inviolabilă a fiinţei umane. Acest patrimoniu etic este ceea ce poate apropia toate
culturile, popoarele şi religiile, autorităţile şi cetăţenii, cetăţenii între ei,
pe cei care cred în Cristos cu cei care nu cred în El".
Papa a îndemnat
la îndepărtarea ezitărilor, la urmarea lui Isus Cristos, pentru că în El găsim adevărul
despre Dumnezeu şi om. El ne ajută să învingem egoismele, să ieşim din ambiţiile
noastre şi să învingem ceea ce ne asupreşte. Cel care face răul, cel care comite păcatul,
este sclavul păcatului şi nu va ajunge niciodată la libertate (Ioan 8, 34). Numai
renunţând la ură şi la inima noastră împietrită şi oarbă, vom fi liberi şi o nouă
viaţă va încolţi în noi".
Biserica trăieşte pentru a-i face părtaşi pe
ceilalţi la singura realitate pe care o posedă şi care nu este alta decât Isus Cristos,
speranţa gloriei (cfr. Coloseni 1,27). Pentru a-şi îndeplini această îndatorire,
ea trebuie să conteze pe o "esenţială libertate religioasă", care constă în a proclama
şi celebra, chiar şi public, credinţa, purtând mesajul de iubire, împăcare şi pace
pe care Isus l-a adus în lume. Papa a recunoscut cu bucurie că "în Cuba s-au făcut
paşi pentru ca Biserica să-şi îndeplinească misiunea ei de nerenunţat de a vesti public
şi deschis credinţa. Cu toate acestea, e necesar a merge înainte. De aceea, Benedict
XVI a încurajat autorităţile guvernului să consolideze ceea ce s-a făcut deja şi să
continue pe acest drum de slujire genuină a binelui comun pentru întreaga societate
cubaneză.
Papa a subliniat că dreptul la libertate religioasă, atât
în dimensiunea individuală cât şi în cea comunitară, manifestă unitatea persoanei
umane care este în acelaşi timp cetăţean şi om de credinţă. Acest drept îi legitimează
pe cei care cred să-şi ofere contribuţia la edificarea societăţii. Sprijinirea acestui
drept consolidează coexistenţa, alimentează speranţa într-o lume mai bună, creează
condiţiile prielnice pentru pace şi pentru o dezvoltare armonioiasă şi, în acelaşi
timp, stabileşte bazele solide care asigură drepturile generaţiilor viitoare. "Atunci
când Biserica scoate în evidenţă acest drept", a spus Sfântul Părinte, "ea nu pretinde
nici un privilegiu. Pretinde numai să fie fidelă mandatului primit de la dumnezeiescul
ei Fondator, conştientă că unde lui Cristos i se permite să fie prezent, omul creşte
în umanitate şi găseşte consistenţa sa". "Este de dorit ca în curând să ajungă şi
aici momentul în care Biserica să poată duce în diferitele domenii ale cunoaşterii
beneficiile misiunii încredinţate de Domnul ei şi pe care nu le poate lăsa deoparte".
În această privinţă, Benedict XVI a citat un exemplu ilustru: pe părintele Félix Varela,
educator şi învăţător din secolul XIX, fiu ilustru al Havanei care a rămas în istoria
Cubei drept cel dintâi care a învăţat poporul să gândească. Slujitorul lui Dumnezeu
Félix Varela ne arată calea de urmat pentru o adevărată transformare socială: a forma
oameni de virtute, pentru a forja o naţiune demnă şi liberă, pentru că această transformare
va depinde de viaţa spirituală a omului. "Nu există patrie fără virtute", spunea pr.
Varela (Scrisori către Elpidio, Scrisoarea VI, Madrid 1836, 220).
La încheiere,
Benedict XVI a spus: • "Cuba şi lumea au nevoie de schimbări, dar acestea
vor avea loc numai dacă fiecare este în condiţia de a se întreba cu privire la adevăr
şi se hotărăşte să parcurgă drumul iubirii, semănând împăcare şi fraternitate".
După
Sfânta Liturghie solemnă în Piaţa Revoluţiei din Havana, miercuri, 28 martie, Benedict
XVI a mers la Nunţiatura Apostolică pentru prânzul cu suita papală şi odihnă. În jurul
orei locale 16.30, ceremonia de rămas bun pe aeroportul din Havana, cu salutul din
partea autorităţilor civile şi religioase cubaneze. După 8.698 de km, parcurşi în
peste zece ore de zbor, sosirea Papei la Roma este prevăzută joi, 29 martie, în jurul
orei locale 10.15. Se încheie astfel călătoria apostolică în Mexic şi Cuba, a 23-a
pe plan internaţional a pontificatului, a 136-a călătorie papală în afara Italiei
din epoca contemporană.