Caritas Cuba: Viitorul ţării este în mâinile tinerilor

(RV – 28 martie 2012) In Cuba, o realitate deosebit de activă este asociaţia Caritas, care colaborează cu 11 circumscripţii bisericeşti din Insulă. În prima linie în ajutorarea bătrânilor şi copiilor, categorii vulnerabile ale populaţiei, printre proiectele asociaţiei Caritas se numără cantine sociale, proiecte educative şi de formare, programe pentru sănătate şi seminarii care să-i ajute cubanezi să devină cât mai conştienţi de rolul lor social.

Despre problematicele sociale cu care se confruntă cubanezii, trimisul nostru – Luca Collodi – a vorbit cu Maritza Sanchez Abillud, directoarea Oficiului Naţional Caritas:

• „Desigur, suntem o ţară săracă şi multe familii trăiesc o situaţie de sărăcie, mai ales din cauza resurselor economice reduse.
Statul ajută, dar nu are resurse. Există acces gratuit la serviciile sanitare şi acces gratuit la sistemul de educaţie, obligatoriu până în clasa a IX-a.
Însă, resursele financiare sunt foarte reduse, salariile fiind insuficiente. Nu există corespondenţă între costuri şi puterea de cumpărare.

Avem apoi situaţia populaţiei îmbătrânite. Persoanele cu vârste de peste 60 de ani reprezintă 18% din totalul populaţiei, fapt legat de creşterea duratei vieţii şi de scăderea natalităţii. Cuba este aşadar o ţară săracă nu un număr mare de persoane vârstnice, situaţie care se va demonstra foarte problematică în viitor.
Însă prioritatea noastră sunt tinerii pentru faptul că reprezintă speranţa privind viitorul ţării.”

Întrebată în legătură cu plaga turismului sexual, un fenomen preocupant în Cuba, directoarea Oficiului Naţional Caritas a spus:
• „Din păcate, turismul sexual este o mare problemă socială care afectează Cuba, chiar dacă prostituţia este interzisă în ţara noastră.”

Despre colaborarea asociaţiei Caritas cu Statul, doamna Sanchez Abillud a spus:
• „Da, în ultimii ani ne bucurăm de o îmbunătăţire a raporturilor dintre Biserică şi Stat, situaţie de care Caritasul beneficiază. Cred că şi munca noastră a contribuit la creşterea încrederii Statului, chiar dacă nu avem intenţia să luăm locul statul în domeniul asistenţei sociale. Doctrina socială a Bisericii este foarte clară când vorbeşte despre subsidiaritate. Important este că ne-am dat seama că putem lucra împreună. Este necesar ca toţi actorii să colaboreze: Stat, Biserică, alte comunităţi ecleziale, şi în general bărbaţi şi femei de bunăvoinţă din Cuba şi dinafara ei”.

Aici, serviciul audio: